Lansăm Campania 100 de Femei Rome pentru Centenar în contextul zilei de 8 aprilie, Ziua Internațională a Romilor și în contextul celor 100 de ani de la Marea Unire. Credem că sunt multe femei care fac lucruri frumoase și interesante în comunitățile lor, iar prin această campanie ne propunem să aducem în atenția dumneavoastră 100 de femei rome cu poveștile și cu acțiunile lor, în special de la nivel local, care se implică în diverse activități în comunitățile din care provin. Pornim această campanie cu 22 de povești ale unor femei rome din Grupurile noastre de Inițiativă și din rețeaua noastră de femei rome.
Vă invităm să ne trimiteți propria poveste sau povești ale unor femei rome pe care le cunoașteți și care se implică activ în viața comunității, în acțiuni pentru femei, tineri și tinere sau care prin experiența lor au fost un model pentru ceilalți.
Partea I
vezi mai jos
Zenaida
Zenaida are 57 de ani și este din Mizil. Încă din anul 2010 se implică în activitățile Grupului de Inițiativă al Femeilor. Face advocacy pentru introducerea sistemului de canalizare și pentru asflatarea străzilor din cartierul ei. În 2016 când noul primar al orașului a venit în vizită în comunitate, Zenaida a fost cea care a condus discuțiile, revendicând dreptul la infrastructură decentă.
Adelina
Adelina are 24 de ani și este facilitatoare comunitară în Mizil din anul 2015. Deși nu a reușit să-și termine studiile fiind nevoită de circumstanțe să abandoneze școala în clasa a VI-a, ea se implică activ în activitați pentru a rezolva problemele comunității. Adelina participă regulat la ședințele din cadrul Consiliului Local, mobilizează femeile în diverse acțiuni în comunitatea ei. Este printre inițiatoarele protestului din 2016 în fața primăriei Mizil pentru a cere infrastructură și servicii de calitate pentru romi. Participă la acțiuni feministe de stradă, la schimburi de experiențe cu grupuri de femei din România sau din afara țării. Din 2017 este membră a Grupului de acțiune Locală înființat de primăria din Mizil și a propus o serie de activități prin care le încurajează pe fetele rome să nu renunțe la școală.
Mariana
Se prezintă cu mândrie "Mariana a lu Udilă din Cucova". Implicarea ei a început cu o întâlnire la școala din Valea Seacă la un atelier pe drepturi reproductive și contracepție. Intervenția ei din cadrul acelei întâlniri suna așa: "Eu sunt analfabetă dar eu o să va ajut cu tot ce pot dacă facem ceva ca fetele de la noi să nu mai fie forțate să se mărite devreme și să facă copii de mici". De atunci, ea a devenit una dintre cele mai vocale facilitatoare locale care luptă împotriva căsătoriilor timpuri și pentru accesul gratuit la contracepție în rândul femeilor sărace.
Elisa
Eu sunt Elisa și am 17 ani. Sunt la liceu și mi-aș dori să merg la facultatea de teatru. Mi-am dorit să avem și noi tinerele un grup deoarece îmi plăcea când vedeam că mamele noastre se întâlneau în grupul de inițiativă, discutau lucruri interesante, își spuneau problemele și încercau să găsească soluții. Am văzut în asta o șansă în plus față de ceea ce ne oferă viață, am văzut o lume mai bună și mai deschisă. Iubesc să lucrez în acest grup alături de colegii mei. Deși uneori nu ne înțelegem, lucrăm foarte bine când vrem să îi ajutăm pe ceilalți oameni, când încercăm să le arătăm lumea cu alți ochii, lucru pe care am început să îl fac și eu de când sunt implicată în comunitate!
Elena Feraru
Doamna Elena este mediatoare sanitară și asistentă socială la Școala 136 din cartierul Ferentari. Dorința ei este ca nici un copil să nu termine clasa I fără să nu știe să scrie și să citească. Face acest lucru pentru că știe că parinții lor fie nu au timp, fie sunt analfabeți și nu îi pot ajuta. Îi educă pe copiii cu care lucrează nu doar ca ”doamna” așa cum o strigă ei, dar și ca o mamă. Dna Elena face activism la ea în cartier stând la poartă cu vecinele ei din bloc și vorbind cu ele despre educație sexuală și despre violență domestica. Nu merge doar la ea în cartier ci participă la acțiuni feministe de stradă sau vizitează alte grupuri de inițiativă.
Natalia
Numele meu este Naty sunt din comunitatea de romi din orașul Giurgiu si am 16 ani. De la varsta de 14 ani am început să particip la diferite întâlniri organizate de E-Romnja cu femeile din comunitate. La aceste întâlniri se discută despre diferite subiecte cum ar fi: violența domestică, egalitatea de gen, istoria femeilor rome, rolul femeii în familie, etc. Îmi placea foarte mult sa asist la aceste intalniri. Din decembrie 2016, am intrat in grupul de tineri romi si neromi Anti Violenta din Giurgiu. Ma implic in toate aceste activitati pentru ca imi doresc ca si alte fete sa aiba ocazia sa invete despre cum sa eviti sa fii supusa si sluga barbatului si cat de importanta este scoala. Ce imi mai doresc eu este sa nu mai existe discriminare in scoli si nici in institutiile publice.
Siguranța
Eu am intrat în grup pentru că am văzut că acolo este dreptate și pentru femei nu numai pentru bărbați. Am nouă copii și am rămas doar cu trei dintre ei, deoarece la divorțul de soțul meu i-a luat pe cei mai mari la el. În grup m-am simțit întodeauna susținută. M-am implicat mereu la Marșul Impotriva Violenței pentru că femeile nu mai trebuie să stea să sufere la bărbat și să fie tratate ca animalele.
Elena Bengalici
Sunt Bengalici Elena, am 31 de ani și sunt despărțită de doi ani. Am avut o viață grea și acum cresc singură doi copii. Sunt implicată în grupul femeilor pentru că vreau să ajut. Am vorbit deschis și fără teamă despre violența verbală pe care am trăit-o în familia mea. Uneori vorbele dor mai tare ca o palmă și m-am alăturat femeilor din grup să le spun femeilor să nu le fie teamă să vorbească, pentru că suntem alaturi de ele. Am făcut foarte multe activități și întâlniri, cu femei rome și nerome, unde am învațat că avem și noi drepturi egale cu bărbații. Multe femei nu vor să vorbească de frică, pentru că ajung acasă și le bat bărbații, aceeași teama o aveam si eu, dar nu mă bătea, era o bătaie din vorbe, ceea ce durea mai tare. Activitățile făcute de noi m-au ajutat enorm de mult și acum știu ce vreau cu adevarat. Vrem dreptate! Femeia nu este făcută doar pentru cratiță și să aibă grijă de copii. Avem și noi același drepturi și nu merităm să fim tratate de bărbații noștri doar ca sclave sau ca obiecte sexuale.
Anca-Niculina Bechi
Profesor de Limba si literatura rromani. Întotdeauna am visat să fiu în fața catedrei, să le vorbesc copiilor și să-mi aduc contribuția în dezvoltarea lor umană. Chiar dacă uneori pare de necrezut, visele pot deveni realitate. Eram atât de interesată de dezvoltarea mea persoanală în ceea ce privește studiul limbii rromani, încât studiam și mă documentam zile și ore în șir. Evoluția mea avea să se reflecte nu peste mult timp în cunoștințele elevilor. Premiile, diplomele și trofeele de excelență obținute de a lungul anilor au venit din partea Ministerului Educației Naionale, a Consiliului Județean Brașov, a Galei Femeilor Rrome, cât și a organizațiilor rrome și a unităților școlare unde s-au desfășurat aceste concursuri și au adus bucurii, împliri, dar și mari satisfacții. Pe lângă activităţile didactice, școlare și extrașcolare, am lucrat și în diferite programe ce veneau în sprijinul educației copiilor rromi, cât și al dezvoltării comunității. Bucuria și împlinirea profesională a venit o dată cu recunoașterea meritelor și a muncii prestate, în cazul meu, cea de dascăl. ” Nu e ţară fără limbă, fără limbă nu-i popor.” citat din Dumitru Matcovschi
Alecu Florica
Mă numesc Alecu Florica, am o fată în clasa a XI-a la Liceul Militar. Sunt învățătoare și profesoară de limba romani, am 44 ani sunt căsătorită și în prezent sunt anul II la masterul de Studii Rome din cadrul SNSPA. Sunt mentoră pentru elevele rome din cadrul Liceului Pedagogic cu care mă întâlnesc de două ori pe săptămână și discutăm despre problemele pe care le întâmpină pe discriminare dar, și în procesul instructiv educativ. Eu cred că tinerii și tinerele trebuie să fie promovați/promovate ca modele pozitive în comunități. Este important ca tinerii să fie încurajați să-și asume identitatea romă și să se promoveze limba romani.
Neacșu Lenuța
Lenuța Neacșu este bibliotecară în Bacău. Ea a devenit bibliotecară printr-un proces lung de metamorfozare a unui cititor pasionat, fidel. Cu trecerea timpului, a realizat că mulțimea lecturilor, a cărților citite nu te fac obligatoriu mai înțelept și că de multe ori tot ce-ai învățat și deprins prin ani grei de lectură și exerciții e pierdut printr-un gest nepotrivit sau un cuvânt necuvenit. Absolventă a patru facultăți, în prezent este masterandă la cea de a șasea (Facultatea de Teologie, Consiliere Psihologică), este mamă, bibliotecară, cetățeancă activă și scriitoare.Lenuța este pasionată intens de consilierea creştină şi muzică, dar şi de coregrafie. Ca bibliotecară oferă sprijin copiilor dornici de citit, în special copiilor de etnie romă. Nu doar că este activă în mediul online, unde cu fiecare rând scris reușește să deconstruiască încă un mit, dar este și o cetățeancă activă prin susținerea inițiativelor menite să sprijine comunitatea romă. Lenuța este mama a patru copii și autoarea cărții „Trei zile bunătate. Povestiri din familie”.
Susana Rusnacu
Susana Rusnacu a fost consilier local ACDR în Sintea Mare (2012-2016) și printre activitățile desfășurate de aceasta se numără amendarea unor proiecte locale în vederea includerii nevoilor comunității în textul acestora. Pe lângă activitățile de zi cu zi ale unui consilier local, Susana a oferit în toți acești ani (și continuă să facă chiar dacă nu mai este consilier local) sprijin comunității prin informări dar și prin intermediul unor programe și donații ce vizau îmbunătățirea condițiilor de igienă și de locuit prin colaborare cu pastorul norvegian Hafsahl Jan Egil, dar a și facilitat accesul la programe de calificare și de continuare a studiilor. Unul dintre demersurile acesteia în calitate de consilier a constat în organizarea unei Cafenele publice, în care alături de ceilalți consilieri ACDR să dezbată, împreună cu cetățenii bugetul comunității și eventuale propuneri de îmbunătățire a proiectului de buget privind locuri de muncă, infrastructura, protecție socială și sănătatea.
Tabita Ene
Mă numesc Tabita Ene. Am vârsta de 20 ani și sunt studentă în cadrul SNSPA, Facultatea de Administrație Publică. Am ales această Facultate, deoarece aici pot deveni o funcționară publică bună de unde pot sa rezolv din problematica romă în special a femeilor. Locuiesc în București și o bună parte a copilăriei mele am locuit in Chitila. Când eram copil eram supusă inegalității de șanse, atât eu cât și multe alte fete/femei. Acest lucru m-a motivat să iau initiativă, să studiez și să pot să schimb ceva. Așa că de la vârsta de 15 ani am început să ma implic în diferite activități și campanii pe teme precum inegalitatea de șanse, educația sexuală în școlii, teatru forum, importanţa educaţiei, etc. Aceste activități s-au desfășurat în cadrul Asociaţiei E-Romnja şi APRPE ajutându-mă să mă dezvolt atât pe plan profesional cât și personal.
Raluca
Bună! Mă numesc Raluca, am 21 de ani și sunt din Brăila! În prezent sunt studentă în cadrul Facultății de Științe Economice în Galați. Mi-am dorit să ajung studentă pentru a-mi dovedi că prejudecățile majorității nu au nicio influenţă asupra mea şi a comunității din care fac parte. Şi pot spune cu mândrie că aparțin etniei rome.De-a lungul timpului am participat la diferite acțiuni și proiecte organizate de romi şi pentru romi care au avut ca temă combaterea discriminării, drepturile tinerilor romi, şi multe altele, la care mi-am dorit să particip pentru a cunoaște poveștile de viaţă a altor tineri romi şi pentru a socializa. Pe viitor îmi doresc să ajut mai mult comunitatea romă din care fac parte!
Adriana Ioniță
Adriana este facilitatoare la Clubul de Povești înființat în Grădinița Romanești, în cadrul unui proiect care vizează educația timpurie a copiilor romi de aproximativ 4 ani. Ea se întâlnește în fiecare săptămână cu grupuri de 40 de mame locale pentru a le învăța cum să citească și să interpreteze poveștile copiilor acasă. Clubul de povești este singura oportunitate pentru femeile rome de a se întâlni, de a vorbi despre rutina lor zilnică și de a învăța unele de la altele cum să petreacă timp de calitate cu copiii lor.
Am 31 de ani, am terminat 8 clase și locuiesc în comunitatea din Romanești. Sunt mamă singură și am o fetiță de 7 ani. Am fost foarte entuziasmat când am fost aleasă să fac parte dintr-un proiect educațional. Datorită întâlnirilor de la „Clubul Poveștilor”, pot spune că am trăit experiențe noi cu mămicile din comunitatea mea. La începutul acestui proiect, am fost timid, dar cu timpul, mi-am schimbat personalitatea. Pot spune că sunt o femeie cu multe vise și mă chinui să-mi îndeplinesc unele dintre ele, cum ar fi să-mi continui studiile.
In urma acestui proiect am descoperit o calitate si anume: sa lupt pentru a fi implinită.
Amalia Florea
Amalia este absolventă a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Specialitatea Psihosociologie, din cadrul Universităţii Bucureşti. Înainte de a se alătura echipei REF România, Amalia a lucrat ca asistent proiect in cadrul Organizatiei Sastipen şi s-a implicat în activităţi în mediul organizaţilor nonguvernamentale pentru romi din Bucureşti inca 2005.
Lucrează în cadrul Fundației Roma Education Fund România din ianuarie 2015, în roluri precum coordonator mentori și asistent monitorizare date.
În prezent, Amalia este Coordonator Național al Programului de Burse Roma Education Fund(RMUSP si RHSP).
Georgeta Brîndușescu
Ma numesc Brindusescu Georgeta si mi-ar placea sa-ti pot spune cate ceva despre mine: am 35 ani, 9 clase sunt casatorita legitim si am 3 copii, 2 fete si un baiat cu varstele de: 14 ani, 11 ani si 9 ani. Sunt o persoana foarte curioasa si probabil datorita nebuniei din spatele zambetului. Iubesc sentimentul de teama, de fiecare data cand apare ceva, ma inaintez in a cunoaste ceva nou, asa a inceput drumul meu in a descoperi o echipa minunata care a poposit la noi in comunitate printr-un proiect educational pentri copii si mamici. Datorita “Clubului de Povesti” din care fac parte, imi re-amintesc momentele in care eram copil si parintii imi citeau povesti pe care le adoram.
Ca mediatoare prescolara am castigat increderea in mine, pentru ca sunt o femeie casnica; mama si sotie. Am devenit o femeie cu alte perspective, cu teluri inalte, nu doar “o femeie la cratita”, cum este o vorba din popor. Imi doresc sa continui studiile. Imi doresc ca acest stigmat pe care femeile rome il au tiparit in minte, sa nu il mai aiba! Vreau ca noi, femeile rome sa evoluam ca femei independente!
Crina Monica Mondoc
Ma numesc Crina Monica Mondoc, 23 de ani si sunt asistent social.
M-am implicat in multe proiecte ce au avut ca scop imbunatatirea educației copiilor cu situatie precara.
Consider ca in Romania profesia de asistent social este extrem de importanta si cu impact in viata celor cu care lucram, poti schimba in bine viata unor oameni care au diferite situatii de viata.
Imi place sa ajut comunitatea din care provin, dar mai ales sa contribui la educatia copiilor.
Claudia
Claudia este mediatoare școlară la Școala Sf. Nicolae din Mizil. Și-a început activitatea pentru comunitatea ei din 2010, ca facilitatoare a grupului de inițiativă de femei din Mizil. Prin perseverența ei a determinat autoritățile locale să introducă două pome de apă în cartierul din Mizil. În anul 2015 a fost premiată la Gala Femeilor Rome pentru implicarea ei în devoltare comunitară. Ea a strâns semnături de la oamenii din comunitate pentru ridicarea câinilor maidanezi pentru a facilitata accesul copiilor la școală și a mers unar în ședințele din cadrul Consiliului Local pentru a rezolva această probemă. În prezent se implică în acțiuni ce implică drepturile femeilor rome și educația copiiilor.
Steluța
Steluța este profesoară de limba romani din Giurgiu. Din 2015 se implică activ în acțiuni locale ale E-Romnja pentru combaterea violenței asupra fetelor și femeilor rome. Facilitează grupuri de lucru pe teme legate de drepturile femeilor rome și este un sprijin în relația cu administrația locală. În școala ei, promoveaza dreptul la educație al copiilor romi și luptă pentru eradicarea căsătoriilor timpurii. Steluța este una persoanele cheie în parteneriatul pilot dezvoltat în Giurgiu pentru a reduce abandonul și căsătoriile timpurii în rândul fetelor/băieților de etnie romă.
Alice
Alice este elevă în clasa a XI-a. Este membră în cadrul grupului Revendicări din Sat (Valea Seacă). Alis s-a implicat activ în campania online #vremrespectpentruprezent. A avut unul dintre cele mai puternice mesaje legate de controlul corpurilor pe care părinții, în special tații îl exercită asupra fetelor. Mesajul ei suna așa: “Noi vrem ca părinții să nu își mai mărite fetele de la vârste mici și să le lase să își termine școala pentru a avea un viitor mai bun decât cel pe care îl consideră ei că îl vor avea prin căsătorie”.
Nicoleta Vișan
Mă numesc Nicoleta și în data de 15 septembrie 2014 am fost evacuată împreună cu familia, frați sora, nepoți, parinți, soțul și fiul meu care avea 1 an și 10 luni, dar și ceilalți vecini. În total cam 150 de persoane din case naționalizate. Nedreptățile din partea statului, a primăriilor și a altor instituții împotriva noastră au fost foarte multe însă lupta pe care am dus-o a fost una foarte grea și este în continuare. Am ajuns să stăm în stradă, să dormim pe jos, să fim goniți, să fim bruscați, chiar și bătuți unii dintre noi. Împreuna cu cei din comunitate am luptat organizând proteste, greva foamei. Am depus tot felul de petiții, scrisori, am mers la diferite întâlniri unde s-a discutat și s-au căutat soluții pentru rezolvarea problemei locative. În 2 ani am reușit să opținem 9 apartamente pentru oamenii din comunitate dar ne luptăm în continuare să rezolvam situația pentru familiile puse pe lista de așteptare a primăriilor. O dată cu evacuarea am cunoscut o mulțime de oameni cu suflet bun, prin care m-am descoperit pe mine și activismul meu ca femeie romă. Sunt mândră că sunt femeie, sunt mandră că sunt romă și astăzi mă bucur că fac parte din aceasta categorie.
Mălina
Mălina are 29 ani și este originară din Mizil. A fost membră în grupul de inițiativă al femeilor din comunitate vreme de doi ani însă datorită lipsei locurilor de muncă a fost nevoită să plece în Germania împreună cu familia ei. Prin spiritul ei revendicativ și dorința ei ca femeile rome să fie implicate în deciziile locale, Mălina a fost o lideră a grupului învățând împreună cu femeile cum să se organizeze, să participe la ședințele Consiliului Local pentru a lupta pentru problemele comunității. Experiența de lucru cu grupul din Mizil și-a pus amprenta asupra ei. A plecat în Dortmund motivată să propună autortăților locale să lucreze cu romii. Deși are doar cinci clase, în prezent Mălina face voluntariat în cadrul unei organizații rome și facilitează comunicarea între romi și autorități.
Marina
Marina este o fată romă din neamul boldenilor, are 24 de ani. Este casatorita și are o fetiță. Marina s-a implicat într-o piesă de teatru forum pe tema sănătății și a drepturilor reproductive. În piesa de teatru ea a vorbit despre experiențele ei personale aducând în atenția publicului probleme cu care se confruntă tinerele femei rome din comunitatea boldeană în familie, în comunitate și în relația cu autoritățile.
Pamela
Eu sunt Pamela și am 36 de ani, am intrat în acest grup pentru că sunt mai multe femei din comunitate. Mi-au plăcut activitățile pe care le-am făcut pe violență și îmi doresc să mai facem pentru a n-i se face dreptate, fie că suntem femei sau bărbați.
Anca Mezei
Sunt educatoare și prof. de Limba rromani, la Școala Gimnazială Nr.5 din Săcele, Jud. Brasov. În anul 2006, m-am angajat la ,, Școala Gimnazială Tărlungeni’’ unde frecventau copii rromi. În anul următor, m-am implicat ca și educator tot la aceiași școala. Copiii nu veneau la grădinița, așa că într-un fel, trebuia să iau atitudine în această direcție. În fiecare dimineața, timp de două săptămâni, mergeam prin comunitate făcând un trenuleț, de la începutul străzii până la sfârșitul acesteia, strigând copiii să vină la gradiniță. În anul 2007, m-am angajat part-time la o Fundație din Săcele (FAST). În acel an m-am mutat la o altă școală, Școala Gimnazială Zizin. Nici aici copii nu mergeau la grădiniță, fie că era prea departe, fie că nu se simțeau bine primiți acolo. Așa că sprijinită de Fundație, am făcut o grădiniță în podul Bisericii Penticostale, unde copiii veneau cu placere. În comunitatea Tărlungeni, am construit un mic centru pentru copiii și mamele de acolo. Astfel am inițiat un Program ,,Bucătăria Abigail’’- unde în fiecare săptămână mă întâlneam cu mămicile și găteam diferite mâncăruri. Mi-am continuat activitatea la Fundație, unde cu întreaga echipă, am construit case pentru cei mai săraci oameni din Tărlungeni. Până în anul 2012, am construit 23 de case. De-a lungul timpului, am susținut discursuri pentru mamele din comunitate, pentru a le încuraja și a le mulțumi pentru eforturile lor.
Luminița Nistor
Sunt Luminița Nistor și fac parte din grupul de inițiativă al femeilor din Valea Seacă. La întâlnirile noastre mă simt bine pentru că îmi spun problemele și mă descarc și învăț lucruri noi, lucruri bune și s-au schimbat puțin lucrurile la femeile nostre de când mergem la grup.
Cristina Dumitrache
Sunt Cristina Dumitrache, mediator sanitar comunitar în localitatea Giurgiu județul Giurgiu, ca zonă de activitate, mă ocup de comunitatea de romi rudari. Îmi place că pot ajuta oamenii neajutorați, că îi pot însoți la medicul de familie. Prin activitatea mea monitorizez femeile gravide, lăuze și noi născuți, bătrânii și copiii. Am inițiat campania de combaterea a cancerului uterin pentru 50 de femei și am facilitat accesul la testul Babeș Papanicolau. Le-am facilitat și consultația la ginecolog pentru ecografie mamară. Aș dori ca toate femeile rome să meargă să facă un control ginecologic odată pe an.
Călin Lăcrămioara Mariana
Sunt Călin Lăcrămioara Mariana, lucrez ca mediatoare sanitară și facilitatoare la Centrul FILIA .După 3 ani de muncă pentru drepturile femeilor, de când lucrez cu colegele de la FILIA și de la E-Romnja, cred că acum am început să culeg rezultatele. Am început cu un grup de inițiativă al femeilor și, în timp, am format trei grupuri de femei la nivel de comună. Împreună cu aceste trei grupuri de femei am organizat foarte multe activități pe diferite teme pentru prevenirea violenței împotriva femeilor și fetelor, prevenirea căsătoriilor timpurii, cât și ceea ce privește sănătatea femeilor și drepturile lor. Am reușit să schimbăm mentalitatea unor femei care trăiau momente de violență, dar le era teamă să vorbească, să se apere, am reușit ca unele femei să ridice vocea pentru a-și apăra drepturile.Tot la nivel local am format un grup de tineri elevi de liceu, de care sunt foarte mândră pentru că sunt foarte activi și au început să facă ceva pentru comunitate, adică au înțeles că este nevoie de copii ca ei în comunitate.
Rafaela Memis
Numele meu este Rafaela, sunt din comunitatea de romi Obor din orașul Giurgiu şi am 15 ani .De la vârsta de 14 ani am început să particip la diferite activităţi realizate de Asociaţia E -Romnja cu grupul de iniţiativă format din femeile din comunitate noastră. La întâlniri discutăm despre diferite subiecte cum ar fi: violența domestică, istoria femeilor rome, egalitate de gen, educaţie, etc .De la începutul anului 2018 fac parte şi din grupul de "Tineri romi şi neromi Anti-Violenţă" din Giurgiu coordonat de Asociația E-Romnja, care are ca şi scop combaterea violenţei împotriva femeilor rome şi ne-rome dar şi violenţa în şcoli. Am organizat diferite activităţi cum ar fi: dezbateri cu autorităţile locale, flashmob-uri pe tema violenţei, campanii de informare, tabere, etc. Mă implic în toate aceste activităţi deoarece îmi doresc ca şi alte fete/femei să aibă ocazia să înveţe despre cum să eviţi să fii supusă şi slugă.
Dana
Dana are 24 de ani, este originară din Bistrița-Nasăud. Momentan este masterandă în anul I în cadrul Universității Babeș-Bolyai, la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Administrație Publică. Aceasta își dorește ca după absolvirea studiilor să lucreze în cadrul administrației publice locale, mai exact fie la biroul de Asistență Socială și Protecția Copilului, fie la biroul de Stare civilă. Își dorește ca din poziția pe care o va ocupa să poată să-și ajute co-etnicii. Totodată, este coordonatoarea Organizației de Tineret a Asociației Partida Romilor Pro-Europa Bistrița. De când este voluntară în cadrul asociației încearcă să ajute și să convingă tinerii romi să-și urmeze studiile, astfel anul trecut (2017) în cadrul campaniei educaționale SOS copiii romi le-a povestit despre oportunitățile de a beneficia de un loc bugetat la facultate, de a beneficia de bursa oferită de către REF România, la care a aplicat și aplică și în momentul de față, pe unii îi ajută să-și facă diverse proiecte la școală, și de fiecare dată a oferit ajutorul fiecărei persoane care i l-a cerut.
Mărgean Denise
Mă numesc Mărgean Denise şi am varsta de 26 de ani. Am studiat medicina, specializarea Medicină Generală la Iași. M-am implicat în campanii de informare, organizare de evenimente ca 8 aprilie, balul tinerilor romi, gala de excelenţă a tinerilor romi brăileni în oraşul din care provin, Brăila. Toate aceste evenimente au fost organizate cu ajutorul Partidei Romilor, în cadrul căreia eram voluntară. Împreună cu ei am încercat să creştem stima de sine a romilor din comunitate, să informăm despre existenţa anumitor boli şi vaccinuri, să ajutăm oamenii să se înscrie la medici de familie, să obtină acte de identitate etc. De asemenea am oferit consultații care au constat în măsurarea tensiunii arteriale, glicemiei și am oferit recomandări pentru diverși medici specialiști.
Alexandra Gheorghe
Numele meu este Gheorghe Alexandra-Daniela, am 19 ani și sunt studentă în primul an la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Provin dintr-o comunitate de romi căldărari, comunitate unde mi-am început și activitatea de voluntar în care am fost implicată pe partea de educație. Am ajutat câțiva copii să își îmbunătățescă notele, petrecând câteva ore pe zi cu ei. Am participat la diverse proiecte ce au avut ca teme identitatea culturală, istoria, cultura și tradițiile romilor. Datorită acestor opurtunități am reușit să dezvolt o altă viziune asupra etniei pe care o am. Am reușit să fiu mândră de acest fapt, și să îi conving și pe ceilalți să fie. Îmi place atunci când observ că spusele mele au efect asupra oamenilor, și mă mulțumește. Tocmai de aceea am ales acest domeniu. Vreau să lucrez ca activist și să mă ocup de problematica romă. Vreau să duc mai departe tot ce am învățat și o să învăț pe viitor.
Andreea Chiriac
Sunt Andreea Chiriac, am 24 ani, și sunt din județul Buzău. Am terminat Facultatea de Limbi Străine la Universitatea din București și în prezent sunt studentă la Masterul de Politici Gen si Minorități din cadrul SNSPA. Încă din primul an de facultate m-am implicat ca voluntară în activități destinate comunității rome, fiindcă am simțit nevoia de a da înapoi macar o parte din ajutorul care mi-a fost acordat mie, ca tanară de etnie rromă, la începuturile mele academice. E-Romnja este una din asociatiile care m-au ajutat în dezvoltarea mea personală prin conștientizarea unor concepte precum feminismul și despre inegalitățile de gen.
Camelia Liu
Numele meu este Camelia Liu, am 34 de ani, vin dintr-o comună în apropiere de Călărași și sunt mamă a doi copii. În prezent sunt mediator sanitar și lucrez în cadrul primăriei. Provin dintr-o familie care nu a avut foarte multe posibilități financiare, însă cu toate acestea am reușit să ajung unde sunt acum. La 19 ani am făcut parte din primele generații care au putut benefecia de cursurile de mediator sanitar, apoi am fost voluntar timp de 10 luni. În această perioadă, am fost în contact direct cu cei din comunitate, ocupându-mă de problemele pe care le întâmpinau în cadrul medical.Acum, după 15 ani de muncă în acest domeniu, pot spune că ceea ce am încercat să fac dă roade. Am reușit să schimb mentalitatea multora dintre femeile din comunitatea cu privire la aspecte precum vaccinarea copiilor sau îngrijirea acestora. Femeile din comunitate sunt prioritatea mea la locul de muncă. Încerc pe cât pot să le ajut oferindu-le consiliere, sfaturi sau scutindu-le de un drum până la spital. Acest drum poate fi costisitor sau obositor pentru cele gravide, așa că din când în când mai trec pe la ele acasă. Îmi place ce fac și mă mulțumește enorm.
Daciana Dincă
Numele meu este Daciana Dinca, am 36 de ani si sunt casatorita. Sunt mama a 3 copii, doi baieti si o fetita, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar pe care l-am primit din partea Lui.
Profesez ca si mediator sanitar in satul Toflea, judetul Galati.
Sotul meu de asemenea, lucreaza ca si mediator scolar si impreuna formam o echipa. Ne place ceea ce facem.
Ne bucuram sa ajutam atunci cand este nevoie de interventia noastra ca si mediatori.
Sa fii o femeie binecuvantata, trebuie sa pui suflet in tot ceea ce faci, sa te lasi invatata, calauzita de cei din jur, dar mai ales, sa te lasi calauzita de Dumnezeu. Este cel mai mare privilegiu sa sti ca Dumnezeu te foloseste pentru cei din jurul tau.
Pe langa cele mentionate mai sus, fac parte dintr-un grup de surori din Biserica Rugul Aprins Toflea, ce pregateste in fiecare saptamana 400 de portii de mancare pentru cei batrani, cei saraci si cei bolnavi din comunitatea noastra. Cred cu tarie ca lucrarea pe care Dumnezeu ne-a pregatit-o este o binecuvantare pentru cei din satul nostru.
Elena Radu
Mă numesc Elena Radu, am 39 de ani, mama unei fetițe de 17 ani și a unui îngeraș de 8 luni. Sunt expert educațional, facilitator comunitar, profesor de limba și literatura rromani, istoria rromilor, limba și literatura română, mediator școlar, consilier școlar și consilier în cadrul Ministerului Educației Naționale. Încă din clasa a opta am întâmpinat probleme emoționale și ale stimei de sine din cauza discriminării, a etichetării și a xenofobiei. Ca formă de apărare a noastră, a fetelor, tata ne-a mutat în Vrancea, acolo unde se regăseau toate neamurile mamei mele. Am avut o adolescență grea, deoarece aveam datoria de a-mi crește ceilalți 3 frați, iar liceul l-am absolvit printre primii 3 în ciuda faptului că, dormeam 2-4 ore pe noapte, întrucât lucram la o fabrica de pâine noaptea și apoi la liceu iar după ore eram vânzătoare. Am intrat cu bursa la medicina în Focșani dar după 2 ani am renunțat, ca ai mei n-aveau bani să-mi plătească cheltuielile pentru practică. Am fugit la rude în București la 19 ani, când avea loc nunta aranjată de părinți. Îmi doream să devin învățătoare și am decis să-mi împlinesc visul. Am ajuns în București și am devenit independentă material și emoțional. A fost o perioada foarte grea din viața mea, că eram singură. Apoi, după 3 ani am primit iertarea părinților, când au văzut ca sunt și la facultate și am și un loc de muncă. M-am căsătorit la 21 de ani, ca să îmi pot termina studiile, dar să pot păstra și onoarea tatălui meu ca fiind pativalo. De la 22 de ani până la vârsta de 34 de ani am continuat studiile la diverse forme de învățământ, dar cea care mi-a adus cele mai mari satisfacții, a fost doctoratul și experiențele trăite în taberele de rromi din Italia, Franța, Spania, Anglia, Germania și Polonia. Mi-a plăcut enorm să fiu profesor voluntar pentru rromii de pretutindeni. Faptul că, am fost primită și ascultată de rromi, mi-a dat elan să fac mai multe pentru comunitățile de rromi din țară. Așa am devenit facilitator comunitar într-un proiect al Consiliului Europei și am reușit să mișcăm lucruri pe care autoritățile le omiteau voit. Sunt în slujba semenilor mei de peste 17 ani și voi rămâne aceiași ursăriță, profesoară și mediatoare. Sunt mândră când le povestesc din experiențele mele profesionale copiilor. În viața personală am reușit să fiu o mamă bună, cea care îndrumă, dar le ofer libertatea de a-și croi propriul drum în viață. Încerc că eu să nu-mi trăiesc visele prin ei, ci să-și clădească propriile vise. Sunt o mămică independentă, puternică și ambițioasă, care mai are un vis, apoi voi putea spune: sunt împlinită!
Simona
Simona este o tânără romă entuziastă și activă, cu credință în binele din oameni. Se implică în activitățile de voluntariat ale E-Romnja și ale grupului de inițiativă din Mizil din anul 2015. Participă la acțiunile de stradă pentru revendicarea dreptului la infrastructură decentă și luptă pentru combaterea prejudecăților despre fetele și femeile rome din comunitatea sa.
Dumitru Gabriela
Mă numesc Gabriela, am 39 de ani și locuiesc în zona Uranus. Am fost martoră la patru evacuări și deși nu am fost eu evacuată am fost alături de cei care au trecut prin această suferință. Am participat la proteste pentru a susține această cauză și m-am implicat alături de prietenele mele evacuate în trei piese de teatru. Una din piesele de teatru a avut ca temă evacuarea pentru ca oamenii să conștientizeze oamenii drama asta. Am vrut să ne ne audă cineva.
Lizuca
Eu sunt Lizuca, am 17 ani și sunt din Valea Seacă. Provin dintr-o comunitate nu chiar bine întreținută, sunt membră in grupul Revendicări din Sat și mă lupt pentru un viitor mai bun pentru mine, tinerii și copiii din comunitatea mea, dar si pentru comunitatea in sine pentru că e văzută ca una sărăcăcioasă și neglijentă. Imi doresc să nu mai fie discriminare între romi și români, să fie egalitate între băieți și fete, dar mai ales îmi doresc să nu aud și să nu mai vad fete care se căsătoresc devreme și renunță la școală. De când particip în acest grup minunat chiar mi-am schimbat viața, am o altă gândire, mă lupt pentru binele celor din jurul meu, nu numai pentru binele meu. Am început să nu mai fiu închisă in mine așa cum eram inainte, să comunic mai mult și să-mi spun părerile chiar dacă poate nu sunt bună la asta. Cu ajutorul coordonatoarelor din grup, am avut ocazia să ajutăm copii săraci din sat cu lucruri pentru scoală. Am făcut marșuri cu diferite teme, împotriva discriminărilor de orice fel, împotriva violenței asupra femeiilor și mai ales pentru egalitate. Participarea și implicarea mea în acest grup este foarte importantă pentru mine. Fără această activitatea eu nu aș fi cea de azi și mai ales nu voi ajunge cea de maine. Știu că odată cu schimbarea mea și cu lupta mea pentru drepturile mele, comunitatea mea se va schimba. Văd asta în primul rând la părinții mei care au început să mă susțină deși la început nu erau de acord și nu mă lăsau să plec cu grupul.
Daniela Vlăsceanu
Dana luptă pentru drepturile omului. În 2016 a înființat un centru comunitar în Ferentari pentru a derula activități pentru copii, pentru a ajuta persoanele fără adăpost și consumatorii de droguri. Și-a dat seama că trebuie să fie feministă deoarece observă inegalitățile dintre femei și luptă împotriva fenomenului violenței. Pe lângă asta vorbește despre propria sa experiență ca femeie romă lesbiană pentru a combate prejudecățile despre persoanele LGBT.
Cornelia
Mă numesc Cornelia am 32 de ani și am fost evacuată acum 5 ani din zona Uranus. M-am luptat cu primăria și cu proprietarul casei. După 6 luni în care am stat în stradă, într-o baracă construită de părinții mei, am primit locuință în chirie de la primărie. Pentru că am trecut prin această experiență am început să particip la acțiuni de stradă împotriva evacuărilor altor persoane din comunitatea mea. Am zis să dăm o mână de ajutor, să-i îndrumăm și să-i încurajăm să se lupte. Am jucat în trei piese de teatru pentru a spune povestea mea. În 2017 m-am implicat într-o piesă de teatru care a avut ca temă evacurea pentru a le explica oamenilor cum se întâmplă și care sunt pașii care trebuie făcuți.
Denisa Bujor
Eu sunt Denisa am 15 ani, sunt de etnie roma si provin dintr-o familie cu șapte copii. Fac parte din Grupul Revendicări din Sat și mă implic în activitățile grupului pentru că vreau sa fac ceea ce este corect și drept. Vreau sa-mi fac un vitor mai frumos. Grupul acesta m-a schimbat complet. În trecut nu vedeam ce se întâmplă în jurul meu. Acum însă stau și vorbesc cu cei din jurul meu. M-am săturat să aud de la toți oamenii că această comunitate este prea săracă, neajutorată. Îmi doresc să pot schimba lucrurile astea și de aceea vreau să mă lupt cu tot ce pot pentru ca oamenii să se respecte între ei. Vreau să văd că toti oamenii au aceleași șanse în viață.
Dinu Lucia
Eu sunt Lucica sau Cipi cum îmi zice toată lumea. Am 39 de ani și am patru copii și sunt din Valea Seaca. M-am implicat în acest grup deoarece vreau să luptăm pentru drepturile noastre, să nu mai fim mai prejos de bărbații noștri. Vrem egalitate în familie, vrem ca ceilalți bărbați din comunitate să nu își mai bată femeile. Vrem să schimbăm ceva în comunitate. Îmi place foarte tare atunci când gătim în comunitate și mâncăm cu toții.
Ionela Ciobanu
Eu sunt Ionela Ciobanu, din Valea Seacă și am 4 copii. Până la vârsta de 30 de ani nu am avut acte de identitate nici eu, nici copiii mei. M-am implicat în acest grup de inițiativă al femeilor din Valea Seacă pentru a schimba viața femeilor și pentru a opri violența asupra femeilor.
Mihaela Felican
Sunt Mihaela Fleican, am 25 de ani, am doi copiii și mi-am dorit dintotdeauna să schimb ceva în comunitatea noastră din Cartierul 23 August. În 2017 am facut o petiție prin care am cerut primăriei sectorului 3 din Bucrești să curețe zona si să ne ridice gunoiul. După o lună de zile, cei de la primărie au adus două containere în care oamenii aruncă gunoiul. În prezent fac parte din Grupul de Inițiativă din comunitatea India și mă implic în activități de advocacy. Scopul meu este să reușesc să determin autoritățile să nu ne demoleze casele.
Stoica Maria
Maria este din Cluj și a fost evacuată de la vârsta de 7 ani. Este măritată cu un băiat care la rândul lui a fost evacuat împreună cu părinții și are un băiețel de 6 ani pe care încercă să-l educe ca pe viitor să nu se simtă marginalizat de oameni. A lucrat aproape cinci ani în comerț și spune că și-a dat seama că oricât de bun ai fi niciodată nu vei fi suficient de bun ca restul, pentru că tu ești țigan. Maria este activistă în mișcarea Cași sociale ACUM! din Cluj, contribuie la editarea ziarului Cărămida, și este una dintre vocile din materialul Rasismul la noi acasa, precum și co-autoare și prezentatoare a Manifestului de la Cluj împotriva evacuărilor de pretutindeni.
Samuela Rostaș
Samuela este o tânără de etnie romă, din județul Alba, care a ales să ignore stereotipurile, care nu a ținut cont și nu a lăsat prejudecățile să îi influențeze alegerile. Deși este la începutul carierei, este de remarcat faptul că aceasta demonstrează o foarte bună pregătire profesională, responsabilitate și dăruire pentru activitatea pe care o desfășoară. Samuela reușeste să îmbine cu succes activitatea profesională cu cea academică/de cercetare, fiind simultan funcționar public, asistent universitar doctorand și student doctorand în cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative din București, ceea ce denotă profesionalism, seriozitate și angajament în privința alegerilor pe care le face, cu precădere în privința carierei. De asemenea, este implicată la nivel local în campanii educaționale, care au ca obiectiv consilierea elevilor și diseminarea informației cu privire la locurile alocate elevilor de etnie romă la licee și universități. Totodată, este implicată în activități care vizează păstrarea, exprimarea și dezvoltarea identității rome, reducerea discriminării precum și a stereotipurilor negative, un astfel de exemplu precum și cea mai recentă activitate fiind Campania Sunt Tânăr Activ Rom, în cadrul căreia s-au reunit aproximativ 100 de tineri de etnie romă din toată țara, pentru a desfășura un eveniment interactiv, pentru promova o serie de mesaje sugestive și pentru a desfășura o serie de manifestări publice în centrul Capitalei.
Băcan Ștefania Corina
Mă numesc Băcan Ştefania Corina,am 20 de ani şi pot spune că sunt un om fericit. M-am născut într-o familie iubitoare, în care am învăţat ce este compasiunea,respectul şi grija. Părinţii mei, au pus foarte mare accent pe educaţia mea şi a fraţilor mei, acest lucru s-a datorat în special mamei,care nu a reuşit să termine decât câteva clase primare. Am terminat liceul la care am intrat pe locurile de romi, printre primii şase am demonstrat prin rezultatele obţinute că nimic nu e prea greu de realizat dacă munceşti şi nimic nu te poate impiedica sa fii cel mai bun, nici chiar etnia! În prezent sunt studentă la Universitatea ,,Danubius,, din Galaţi la Facultatea de Drept-Licenţa anul I şi lucrez ca poliţist local în satul în care am crescut. Prin munca mea zilnică, încerc să fiu un model pentru comunitatea mea şi să motivez tinerii romi să îşi urmeze visele, să spargă zidurile ignoranţei, să dărâme barierele discriminării, să schimbe percepţii, să anuleze prejudecăţi.
Băcan Nicoleta Cătălina
Mă numesc Băcan Nicoleta Cătălina, am 23 de ani și sunt studentă în anul I la Master În Dreptul Uniunii Europene. Intenţionez să fiu o voce pentru cei care au cuvinte și nu pot vorbi...sau care vorbesc dar nu primesc niciun răspuns. Sunt profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnaziala Lanurile județul Brăila și sunt implicată în diferite activități de combatere a discriminării romilor cât și de consiliere creștină/tabere de vară pentru copiii noștri. Mă lupt să reprezint etnia romă cu mândrie și respect!
Irina Dănilă
Irina este o femeie în vârstă de 22 de ani din Focșani. Este mamă, soră, fiică și o prietenă minunată. Toți cei care o întâlnesc sunt emoționați de perspectiva ei optimistă asupra vieții; mereu are un zâmbet pe buze și un cântec în inima ei. Tăria ei se vede în tot ceea ce face. Deși a trecut prin multe dificultăți, încă luptă pentru un viitor mai bun pentru ea însăși și pentru cei care îi sunt dragi, în special pentru copiii ei. Când era adolescentă s-a învățat singură cum să scrie și să citească și de câțiva ani călătorește între România și Suedia pentru a munci și a-și sprijini familia. Situația încă este dificilă, în Suedia a fost nevoită să doarmă pe stradă și sa învețe o limbă total diferită, dar ea în continuare merge înainte. A curățat locuințe, a lucrat în magazine, într-o cafenea și la o fabrică de textile. Speră că într-o zi să poată lucra ca și chelneriță. Momentan dorește să le asigure copiilor ei oportunități pe care ea nu le-a avut când era copil, precum mersul la școală.
Alina Șerban
Alina Șerban este inițiatoarea teatrului politic rom feminist și prima femeie romă regizoare de teatru din România. Prin proiectele pe care le-a dezvoltat începând cu anul 2009, Alina a pionierat un nou tip de teatru, a adus pe scenă povești spuse din perspectivă romă de către actori romi pentru a genera o r(evoluție) culturală.
Alina provine dintr-o familie tradițională de romi spoitori. A refuzat căsătoria timpurie și a înțeles de mică importanța continuării educației, ca urmare a efortului depus de mama ei pentru ca ea să își poată continua studiile.
Alina a devenit cunoscută atât în România cât și în străinătate prin one woman show-ul autobiografic ‘Declar pe Propria Răspundere’, bazat pe propria experienta ca tânără romă într-o comunitate tradițională. Spectacolul spune povestea propriei deveniri – procesul asumării identității rome, dar și a obstacolelor sociale și personale pe care le-a depășit
pentru a ajunge studentă la actorie la cele mai prestigioase universități de teatru din lume: Royal Academy of Dramatic Art, Londra și Tisch School of The Arts, New York. În prezent, Alina joacă rolul principal în ‘Marea Rușine’, spectacol scris și regizat de ea. Acesta reprezintă o dublă premieră națională, fiind atât prima piesă de teatru despre istoria sclaviei romilor, cât și primul proiect de teatru regizat de o femeie romă din România. Pe lângă proiectele de teatru, Alina poate fi văzută și pe marele ecran. Primul lungmetraj în care a jucat rolul principal, ‘Seule a Mon Mariage (Singură la nunta mea)’, a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes 2018 și i-a adus Alinei numeroase premii internaționale pentru interpretare. Filmul spune povestea Pamelei, o tânără romă ce pornește să își
schimbe propriul destin și pe cel al fiicei sale. Anul 2019 va marca premiera celui de-al doilea lungmetraj în care Alina interpretează personajul principal, producția ‘Gipsy Queen’. Pe viitor, Alina își propune să își asume în continuare rolul de deschizătoare de drumuri pentru noile generații de artiști romi.
Andreea Dobre
Ambiția, curajul și preseverență au stat la baza formarii mele. Eu sunt Andreea, provin dintr-o familie de rromi, străini de limba rromani, de tradiții și obiceiuri rome, cu o situație modestă, dar cu o iubire nemarginită și necondiționat față de familie, care m-a susținut încă din primii ani ai vieții. Acum realizez cât de importantă este implicarea părinților pornind din grădiniță. Implicarea părinților în educația copilului reprezintă pionul principal care stă la baza formării și dezvoltării personalității copilului. Am finalizat Școala Gimnazială cu clasele I-VIII”Gheorghe Manu”Budesti, din județul Călărași. Având rezultate deosebite, am urmat cursurile liceului teoretic”Neagoe Basarab” Oltenița, profilul uman-filologie. În anul 2014, prin intermediul primăriei Budești, am fost la cursurile pentru mediatori școlari și am cunoscut echipa din asociația CEDO în care am fost angajată pe postul de mediator preșcolar și facilitator Your Story din cadrul proiectului “READY SET GO!”, dedicat copiilor rromi defavorizați. Ulterior, am participat la cursurile de formare pentru mediatori preșcolari, facilitatori Your Story, diverse cursuri pentru educatoare, cursuri pentru programul”Step by step”, toate organizate de asociația CEDO. Ca în orice profesie, la inceput de drum, am întâmpinat dificultăți, dar am avut sprijinul unor oameni deosebiți din echipa CEDO, care m-au ridicat atunci când credeam că merg spre pirzanie și m-au susținut foarte mult moral în demersul meu educațional. De 2 ani continui aceeași muncă la grădinița din Galbinași, județul Călărași, unde mă simt foarte bine, deoarce sunt înconjurată de 25 de zâmbete. Ambiția, curajul și preseverența au stat la baza formării mele.
Florina Danciug
Mă numesc Danciug Florina -Georgiana,am absolvit Facultatea de Științe Politice din cadrul Universități București ,studentă în anul 4 la Facultatea de Drept din cadrul Universități Nicolae Titulescu .Sunt din județul Vaslui ,iar problematica romilor în acea comunitate este una cu o dificultate majoră ,am lucrat în cadrul comunități mele deoarece am vrut să îi ajut să se integreze mult mai ușor in societate ,respectiv prin diferite proiecte în care să le arăt ca școală este singura soluție să punem stop la stereotipurile și prejudecățile pe care le primim .Cât despre mine ca și persoană pot spune ca sunt o fire foarte optimistă, dornică de noutate și perseverență.
Georgeta Stanciu
Sunt EU, o femeie simpla de la tara, de etnie roma, o mama bogata in bucuriile si clipele minunate primite de la cele 2 fete ale mele si ale unui ingeras, si… inca sunt fiica unor parinti care au muncit cu demnitate si respect pentru ceea ce au facut. Sunt licentiata in Stiinte Administrative si masterand in Management si Strategie pentru o administratie Europeana. Am invatat din dorinta de a cunoaste si de a aplica cele stiute pentru a schimba in bine viata celor din jurul meu, implicit viata mea pe care mi-o doresc s-o traiesc in respect si cu respect, cu daruire si multa iubire pentru cei care au nevoie de ea.
Cele ce va spun sa nu le luati ca o lauda de sine.
Toate cate am facut sunt lucruri intamplate si ramase in bagajul meu cu fapte.
Am lucrat cu multi copii si am cautat sa las ceva de la mine fiecaruia dintre ei, celor care au stiut a prelua modelul de la un om/femeie, la acea vreme cadru didactic.
Apoi am gandit sa lucrez pentru oameni si comunitate, in special femei rome, din postura de mediator sanitar pentru o perioada de 3 ani. Am intalnit femei care aveau nevoie de ajutor la propriu, sau de informatii ale administratiei locale, sau de o minima educatie sanitara, sociala, comportamentala. Am fost conexiunea dintre medicul de famile – comunitate – autoritatea locala. Consider ca am contribuit, catusi de putin, la formarea unor oameni responsabili in a adresa intrebari si a cere raspunsuri. Si de 13 ani lucrez in administratia publica la nivel guvernamental, ca expert al Agentiei Nationale pentru Romi in structura Regionala Sud Muntenia, ani in care am invatat cum sa lucrezi institutional, cum sa te implici in viata comunitatii la nivel local, am adunat idei si am aplicat poate un sfert din cate am invatat, acolo unde nevoile au depasit nivelul interventiilor autoritatilor si institutiilor.
Parcurgand etapa dupa etapa am observat ca de cele mai multe ori pentru a avea rezultate in munca si folosul oamenilor, de imbunatatire a vietii cetatenilor nu este de ajuns sa fii bun si sa-ti doresti lucrurile sa iasa asa cum iti doresti. Asa am ajuns la concluzia, ca intr-o tara democrata, trebuie sa faci si politica. M-am inscris in alegerile locale din 2012 pentru functia de Primar pe listele Partidei Romilor Pro Europa, fara a avea insa sansa de a iesi consilier local. Nu am renuntat. Sunt consilier local ALDE si incerc sa aduc mai aproape informatia si profesionalismul catre cetateni, sa apar interesele si drepturile cetatenilor romi si neromi, sa performez in a castiga increderea oamenilor. Voi continua ce am inceput si imi doresc ca multe din femeile cu vointa si curaj sa mi se alature, copiilor si tinerilor/tinerelor sa le pot fi un model, modelul liderului vertical, sincer si onest, tiparul femeii simple dar cu mult bun simt in a face lucruri placute oamenilor si lui Dumnezeu. S-auzim de bine. O femeie simpla, atat!