Lansăm Campania 100 de Femei Rome pentru Centenar în contextul zilei de 8 aprilie, Ziua Internațională a Romilor și în contextul celor 100 de ani de la Marea Unire. Credem că sunt multe femei care fac lucruri frumoase și interesante în comunitățile lor, iar prin această campanie ne propunem să aducem în atenția dumneavoastră 100 de femei rome cu poveștile și cu acțiunile lor, în special de la nivel local, care se implică în diverse activități în comunitățile din care provin. Pornim această campanie cu 22 de povești ale unor femei rome din Grupurile noastre de Inițiativă și din rețeaua noastră de femei rome.

Vă invităm să ne trimiteți propria poveste sau povești ale unor femei rome pe care le cunoașteți și care se implică activ în viața comunității, în acțiuni pentru femei, tineri și tinere sau care prin experiența lor au fost un model pentru ceilalți.


Zenaida

Zenaida

Zenaida are 57 de ani și este din Mizil. Încă din anul 2010 se impică în activitățile Grupului de Inițiativă al Femeilor. Face advocacy pentru introducerea sistemului de canalizare și pentru asflatarea străzilor din cartierul ei. În 2016 când noul primar al orașului a venit în vizită în comunitate, Zenaida a fost cea care a condus discuțiile, revendicând dreptul la infrastructură decentă.



Adelina

Adelina

Adelina are 24 de ani și este facilitatoare comunitară în Mizil din anul 2015. Deși nu a reușit să-și termine studiile fiind nevoită de circumstanțe să abandoneze școala în clasa a VI-a, ea se implică activ în activitați pentru a rezolva problemele comunității. Adelina participă regulat la ședințele din cadrul Consiliului Local, mobilizează femeile în diverse acțiuni în comunitatea ei. Este printre inițiatoarele protestului din 2016 în fața primăriei Mizil pentru a cere infrastructură și servicii de calitate pentru romi. Participă la acțiuni feministe de stradă, la schimburi de experiențe cu grupuri de femei din România sau din afara țării. Din 2017 este membră a Grupului de acțiune Locală înființat de primăria din Mizil și a propus o serie de activități prin care le încurajează pe fetele rome să nu renunțe la școală.



Mariana

Mariana

Se prezintă cu mândrie "Mariana a lu Udilă din Cucova". Implicarea ei a început cu o întâlnire la școala din Valea Seacă la un atelier pe drepturi reproductive și contracepție. Intervenția ei din cadrul acelei întâlniri suna așa: "Eu sunt analfabetă dar eu o să va ajut cu tot ce pot dacă facem ceva ca fetele de la noi să nu mai fie forțate să se mărite devreme și să facă copii de mici". De atunci, ea a devenit una dintre cele mai vocale facilitatoare locale care luptă împotriva căsătoriilor timpuri și pentru accesul gratuit la contracepție în rândul femeilor sărace.



Elisa

Elisa

"Eu sunt Elisa și am 17 ani. Sunt la liceu și mi-aș dori să merg la facultatea de teatru. Mi-am dorit să avem și noi tinerele un grup deoarece îmi plăcea când vedeam că mamele noastre se întâlneau în grupul de inițiativă, discutau lucruri interesante, își spuneau problemele și încercau să găsească soluții. Am văzut în asta o șansă în plus față de ceea ce ne oferă viață, am văzut o lume mai bună și mai deschisă. Iubesc să lucrez în acest grup alături de colegii mei. Deși uneori nu ne înțelegem, lucrăm foarte bine când vrem să îi ajutăm pe ceilalți oameni, când încercăm să le arătăm lumea cu alți ochii, lucru pe care am început să îl fac și eu de când sunt implicată în comunitate!"



Elena Feraru

Elena Feraru

Doamna Elena este mediatoare sanitară și asistentă socială la Școala 136 din cartierul Ferentari. Dorința ei este ca nici un copil să nu termine clasa I fără să nu știe să scrie și să citească. Face acest lucru pentru că știe că parinții lor fie nu au timp, fie sunt analfabeți și nu îi pot ajuta. Îi educă pe copiii cu care lucrează nu doar ca ”doamna” așa cum o strigă ei, dar și ca o mamă. Dna Elena face activism la ea în cartier stând la poartă cu vecinele ei din bloc și vorbind cu ele despre educație sexuală și despre violență domestica. Nu merge doar la ea în cartier ci participă la acțiuni feministe de stradă sau vizitează alte grupuri de inițiativă.



Natalia

Natalia

Numele meu este Naty sunt din comunitatea de romi din orașul Giurgiu si am 16 ani. De la varsta de 14 ani am început să particip la diferite întâlniri organizate de E-Romnja cu femeile din comunitate. La aceste întâlniri se discută despre diferite subiecte cum ar fi: violența domestică, egalitatea de gen, istoria femeilor rome, rolul femeii în familie, etc. Îmi placea foarte mult sa asist la aceste intalniri. Din decembrie 2016, am intrat in grupul de tineri romi si neromi Anti Violenta din Giurgiu. Ma implic in toate aceste activitati pentru ca imi doresc ca si alte fete sa aiba ocazia sa invete despre cum sa eviti sa fii supusa si sluga barbatului si cat de importanta este scoala. Ce imi mai doresc eu este sa nu mai existe discriminare in scoli si nici in institutiile publice.



Siguranța

Siguranța

"Eu am intrat în grup pentru că am văzut că acolo este dreptate și pentru femeni nu numai pentru bărbați. Am nouă copii și am rămas doar cu trei dintre ei, deoarece la divorțul de soțul meu i-a luat pe cei mai mari la el. În grup m-am simțit întodeauna susținută. M-am implicat mereu la Marșul Impotriva Violenței pentru că femeile nu mai trebuie să stea să sufere la bărbat și să fie tratate ca animalele."



Elena Bengalici

Elena Bengalici

Sunt Bengalici Elena, am 31 de ani și sunt despărțită de doi ani. Am avut o viață grea și acum cresc singură doi copii. Sunt implicată în grupul femeilor pentru că vreau să ajut. Am vorbit deschis și fără teamă despre violența verbală pe care am trăit-o în familia mea. Uneori vorbele dor mai tare ca o palmă și m-am alăturat femeilor din grup să le spun femeilor să nu le fie teamă să vorbească, pentru că suntem alaturi de ele. Am făcut foarte multe activități și întâlniri, cu femei rome și nerome, unde am învațat că avem și noi drepturi egale cu bărbații. Multe femei nu vor să vorbească de frică, pentru că ajung acasă și le bat bărbații, aceeași teama o aveam si eu, dar nu mă bătea, era o bătaie din vorbe, ceea ce durea mai tare. Activitățile făcute de noi m-au ajutat enorm de mult și acum știu ce vreau cu adevarat. Vrem dreptate! Femeia nu este făcută doar pentru cratiță și să aibă grijă de copii. Avem și noi același drepturi și nu merităm să fim tratate de bărbații noștri doar ca sclave sau ca obiecte sexuale.



Claudia

Claudia

Claudia este mediatoare școlară la Școala Sf. Nicolae din Mizil. Și-a început activitatea pentru comunitatea ei din 2010, ca facilitatoare a grupului de inițiativă de femei din Mizil. Prin perseverența ei a determinat autoritățile locale să introducă două pome de apă în cartierul din Mizil. În anul 2015 a fost premiată la Gala Femeilor Rome pentru implicarea ei în devoltare comunitară. Ea a strâns semnături de la oamenii din comunitate pentru ridicarea câinilor maidanezi pentru a facilitata accesul copiilor la școală și a mers unar în ședințele din cadrul Consiliului Local pentru a rezolva această probemă. În prezent se implică în acțiuni ce implică drepturile femeilor rome și educația copiiilor.



Steluta

Steluta

Steluța este profesoară de limba romani din Giurgiu. Din 2015 se implică activ în acțiuni locale ale E-Romnja pentru combaterea violenței asupra fetelor și femeilor rome. Facilitează grupuri de lucru pe teme legate de drepturile femeilor rome și este un sprijin în relația cu administrația locală. În școala ei, promoveaza dreptul la educație al copiilor romi și luptă pentru eradicarea căsătoriilor timpurii. Steluța este una persoanele cheie în parteneriatul pilot dezvoltat în Giurgiu pentru a reduce abandonul și căsătoriile timpurii în rândul fetelor/băieților de etnie romă.



Alis

Alis

Alis este elevă în clasa a XI-a. Este membră în cadrul grupului Revendicări din Sat (Valea Seacă). Alis s-a implicat activ în campania online #vremrespectpentruprezent. A avut unul dintre cele mai puternice mesaje legate de controlul corpurilor pe care părinții, în special tații îl exercită asupra fetelor. Mesajul ei suna așa: "Noi vrem ca părinții să nu își mai mărite fetele de la vârste mici și să le lase să își termine școala pentru a avea un viitor mai bun decât cel pe care îl consideră ei că îl vor avea prin căsătorie".



Nicoleta Visan

Nicoleta Visan

Mă numesc Nicoleta și în data de 15 septembrie 2014 am fost evacuată împreună cu familia, frați sora, nepoți, parinți, soțul și fiul meu care avea 1 an și 10 luni, dar și ceilalți vecini. În total cam 150 de persoane din case naționalizate. Nedreptățile din partea statului, a primăriilor și a altor instituții împotriva noastră au fost foarte multe însă lupta pe care am dus-o a fost una foarte grea și este în continuare. Am ajuns să stăm în stradă, să dormim pe jos, să fim goniți, să fim bruscați, chiar și bătuți unii dintre noi. Împreuna cu cei din comunitate am luptat organizând proteste, greva foamei. Am depus tot felul de petiții, scrisori, am mers la diferite întâlniri unde s-a discutat și s-au căutat soluții pentru rezolvarea problemei locative. În 2 ani am reușit să opținem 9 apartamente pentru oamenii din comunitate dar ne luptăm în continuare să rezolvam situația pentru familiile puse pe lista de așteptare a primăriilor. O dată cu evacuarea am cunoscut o mulțime de oameni cu suflet bun, prin care m-am descoperit pe mine și activismul meu ca femeie romă. Sunt mândră că sunt femeie, sunt mandră că sunt romă și astăzi mă bucur că fac parte din aceasta categorie.



Malina

Malina

Mălina are 29 ani și este originară din Mizil. A fost membră în grupul de inițiativă al femeilor din comunitate vreme de doi ani însă datorită lipsei locurilor de muncă a fost nevoită să plece în Germania împreună cu familia ei. Prin spiritul ei revendicativ și dorința ei ca femeile rome să fie implicate în deciziile locale, Mălina a fost o lideră a grupului învățând împreună cu femeile cum să se organizeze, să participe la ședințele Consiliului Local pentru a lupta pentru problemele comunității. Experiența de lucru cu grupul din Mizil și-a pus amprenta asupra ei. A plecat în Dortmund motivată să propună autortăților locale să lucreze cu romii. Deși are doar cinci clase, în prezent Mălina face voluntariat în cadrul unei organizații rome și facilitează comunicarea între romi și autorități.



Marina

Marina

Marina este o fată romă din neamul boldenilor, are 24 de ani. Este casatorita și are o fetiță. Marina s-a implicat într-o piesă de teatru forum pe tema sănătății și a drepturilor reproductive. În piesa de teatru ea a vorbit despre experiențele ei personale aducând în atenția publicului probleme cu care se confruntă tinerele femei rome din comunitatea boldeană în familie, în comunitate și în relația cu autoritățile.



Pamela

Pamela

Eu sunt Pamela și am 36 de ani, am intrat în acest grup pentru că sunt mai multe femei din comunitate. Mi-au plăcut activitățile pe care le-am făcut pe violență și îmi doresc să mai facem pentru a n-i se face dreptate, fie că suntem femei sau bărbați.



Anca Mezi

Anca Mezi

Sunt educatoare și prof. de Limba rromani, la Școala Gimnazială Nr.5 din Săcele, Jud. Brasov. În anul 2006, m-am angajat la ,, Școala Gimnazială Tărlungeni’’ unde frecventau copii rromi. În anul următor, m-am implicat ca și educator tot la aceiași școala. Copiii nu veneau la grădinița, așa că într-un fel, trebuia să iau atitudine în această direcție. În fiecare dimineața, timp de două săptămâni, mergeam prin comunitate făcând un trenuleț, de la începutul străzii până la sfârșitul acesteia, strigând copiii să vină la gradiniță. În anul 2007, m-am angajat part-time la o Fundație din Săcele (FAST). În acel an m-am mutat la o altă școală, Școala Gimnazială Zizin. Nici aici copii nu mergeau la grădiniță, fie că era prea departe, fie că nu se simțeau bine primiți acolo. Așa că sprijinită de Fundație, am făcut o grădiniță în podul Bisericii Penticostale, unde copiii veneau cu placere. În comunitatea Tărlungeni, am construit un mic centru pentru copiii și mamele de acolo. Astfel am inițiat un Program ,,Bucătăria Abigail’’- unde în fiecare săptămână mă întâlneam cu mămicile și găteam diferite mâncăruri. Mi-am continuat activitatea la Fundație, unde cu întreaga echipă, am construit case pentru cei mai săraci oameni din Tărlungeni. Până în anul 2012, am construit 23 de case. De-a lungul timpului, am susținut discursuri pentru mamele din comunitate, pentru a le încuraja și a le mulțumi pentru eforturile lor.



Luminita Nistor

Luminita Nistor

Sunt Luminița Nistor și fac parte din grupul de inițiativă al femeilor din Valea Seacă. La întâlnirile noastre mă simt bine pentru că îmi spun problemele și mă descarc și învăț lucruri noi, lucruri bune și s-au schimbat puțin lucrurile la femeile nostre de când mergem la grup.



Simona

Simona

Simona este o tânără romă entuziastă și activă, cu credință în binele din oameni. Se implică în activitățile de voluntariat ale E-Romnja și ale grupului de inițiativă din Mizil din anul 2015. Participă la acțiunile de stradă pentru revendicarea dreptului la infrastructură decentă și luptă pentru combaterea prejudecăților despre fetele și femeile rome din comunitatea sa.



Dumitru Gabriela

Dumitru Gabriela

Mă numesc Gabriela, am 39 de ani și locuiesc în zona Uranus. Am fost martoră la patru evacuări și deși nu am fost eu evacuată am fost alături de cei care au trecut prin această suferință. Am participat la proteste pentru a susține această cauză și m-am implicat alături de prietenele mele evacuate în trei piese de teatru. Una din piesele de teatru a avut ca temă evacuarea pentru ca oamenii să conștientizeze oamenii drama asta. Am vrut să ne ne audă cineva.



Lizuca

Lizuca

"Eu sunt Lizuca, am 17 ani și sunt din Valea Seacă. Provin dintr-o comunitate nu chiar bine întreținută, sunt membră in grupul Revendicări din Sat și mă lupt pentru un viitor mai bun pentru mine, tinerii și copiii din comunitatea mea, dar si pentru comunitatea in sine pentru că e văzută ca una sărăcăcioasă și neglijentă. Imi doresc să nu mai fie discriminare între romi și români, să fie egalitate între băieți și fete, dar mai ales îmi doresc să nu aud și să nu mai vad fete care se căsătoresc devreme și renunță la școală. De când particip în acest grup minunat chiar mi-am schimbat viața, am o altă gândire, mă lupt pentru binele celor din jurul meu, nu numai pentru binele meu. Am început să nu mai fiu închisă in mine așa cum eram inainte, să comunic mai mult și să-mi spun părerile chiar dacă poate nu sunt bună la asta. Cu ajutorul coordonatoarelor din grup, am avut ocazia să ajutăm copii săraci din sat cu lucruri pentru scoală. Am făcut marșuri cu diferite teme, împotriva discriminărilor de orice fel, împotriva violenței asupra femeiilor și mai ales pentru egalitate. Participarea și implicarea mea în acest grup este foarte importantă pentru mine. Fără această activitatea eu nu aș fi cea de azi și mai ales nu voi ajunge cea de maine. Știu că odată cu schimbarea mea și cu lupta mea pentru drepturile mele, comunitatea mea se va schimba. Văd asta în primul rând la părinții mei care au început să mă susțină deși la început nu erau de acord și nu mă lăsau să plec cu grupul."



Daniela Vlasceanu

Daniela Vlasceanu

Dana luptă pentru drepturile omului. În 2016 a înființat un centru comunitar în Ferentari pentru a derula activități pentru copii, pentru a ajuta persoanele fără adăpost și consumatorii de droguri. Și-a dat seama că trebuie să fie feministă deoarece observă inegalitățile dintre femei și luptă împotriva fenomenului violenței. Pe lângă asta vorbește despre propria sa experiență ca femeie romă lesbiană pentru a combate prejudecățile despre persoanele LGBT.



Cornelia

Cornelia

Mă numesc Cornelia am 32 de ani și am fost evacuată acum 5 ani din zona Uranus. M-am luptat cu primăria și cu proprietarul casei. După 6 luni în care am stat în stradă, într-o baracă construită de părinții mei, am primit locuință în chirie de la primărie. Pentru că am trecut prin această experiență am început să particip la acțiuni de stradă împotriva evacuărilor altor persoane din comunitatea mea. Am zis să dăm o mână de ajutor, să-i îndrumăm și să-i încurajăm să se lupte. Am jucat în trei piese de teatru pentru a spune povestea mea. În 2017 m-am implicat într-o piesă de teatru care a avut ca temă evacurea pentru a le explica oamenilor cum se întâmplă și care sunt pașii care trebuie făcuți.



Denisa Bujor

Denisa Bujor

Eu sunt Denisa am 15 ani, sunt de etnie roma si provin dintr-o familie cu șapte copii. Fac parte din Grupul Revendicări din Sat și mă implic în activitățile grupului pentru că vreau sa fac ceea ce este corect și drept. Vreau sa-mi fac un vitor mai frumos. Grupul acesta m-a schimbat complet. În trecut nu vedeam ce se întâmplă în jurul meu. Acum însă stau și vorbesc cu cei din jurul meu. M-am săturat să aud de la toți oamenii că această comunitate este prea săracă, neajutorată. Îmi doresc să pot schimba lucrurile astea și de aceea vreau să mă lupt cu tot ce pot pentru ca oamenii să se respecte între ei. Vreau să văd că toti oamenii au aceleași șanse în viață.



Dinu Lucia

Dinu Lucia

Eu sunt Lucica sau Cipi cum îmi zice toată lumea. Am 39 de ani și am patru copii și sunt din Valea Seaca. M-am implicat în acest grup deoarece vreau să luptăm pentru drepturile noastre, să nu mai fim mai prejos de bărbații noștri. Vrem egalitate în familie, vrem ca ceilalți bărbați din comunitate să nu își mai bată femeile. Vrem să schimbăm ceva în comunitate. Îmi place foarte tare atunci când gătim în comunitate și mâncăm cu toții.



Ionela Ciobanu

Ionela Ciobanu

Eu sunt Ionela Ciobanu, din Valea Seacă și am 4 copii. Până la vârsta de 30 de ani nu am avut acte de identitate nici eu, nici copiii mei. M-am implicat în acest grup de inițiativă al femeilor din Valea Seacă pentru a schimba viața femeilor și pentru a opri violența asupra femeilor.