Gina Anton

Gina Anton

Mă numesc Anton Gina și am 49 de ani. Am crescut într-o familie cu opt frați(patru fete și patru băieți). La 31 de ani mi-am început activitatea de profesor de limba rromani. La un an după ce am devenit profesor de limba rromani, m-am înscris la Colegiul CREDIS, IDD, din cadrul Universității București, cu specializarea institutori-limba rromani, pe care l-am absolvit în anul 2005, după care am urmat Facultatea de Psihologie și Științele Educației, pe care am absolvit-o în anul 2010.
Din anul 2000 până în anul 2008, am funcționat ca profesor de limba rromani la Școala Gimnazială ,,Anton Pann” Brăila. În 2008 m-am titularizat în învățământ ca învățătoare. Am înființat o clasă cu predare în limba rromani, din dorința de a școlariza fetele rrome, iar de 4 ani sunt inspector școlar pentru minorități.
De-a lungul celor 18 ani de activitate m-am implicat în zeci de proiecte educaționale și sociale.Dacă zecile de proiecte în care m-am implicat au contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională, cei zece ani de activitate în calitate de președinte al organizației Partida Romilor ,,Pro-Europa” –Sucursala Brăila au contribuit la dezvoltarea întregii comunități rome brăilene.
Mă consider o femeie norocoasă pentru că am avut parte de oameni buni care m-au sprijinit în desfășurarea tuturor activităților, dar și de oameni care mi-au pus piedici, fără de care nu m-aș fi ambiționat să merg mai departe și să demonstrez că orice se poate! Mulțumesc tatălui meu care mă păzește de acolo din ceruri ! Și pentru că am rămas fără el de când aveam 25 de ani, intenționez ca atunci când voi împlini 20 de ani de activitate să-mi lansez cartea la care lucrez, cu titlul ,,De vorbă cu tatăl meu”, în care să povestesc despre toți acești ani dedicați romilor mei.

 

Maria Dumitru

Maria Dumitru

Numele meu este Maria Dumitru și am 24 de ani. Încă din adolescență m-am implicat în acțiuni de voluntariat, fapt ce a contribuit la dezvoltarea mea personală. Atât călătoriile și interacțiunile cu alți tineri din culturi diferite, mi-au deschis ochii către diversitate. Drept urmare, aceste fapte m-au încurajat să mă implic în numeroase activități ce privesc dezvoltarea comunităților noastre, lucrul cu copiii fiind unul dintre activitățile mele favorite. În prezent, sunt studentă la Universitatea Centrală Europeană din Budapesta, departamentul de Studii de Gen. Înainte de acest master, am avut șansa să studiez in Turcia și în Norvegia. Deasemena, am avut onoarea sa lucrez cu cercetatoarea, Solvor Lauritzen privind educația copiilor Romi din România. Planul meu pentru următorii doi ani va fi să îmi scriu lucrarea de dizertație despre emigrarea femelior Rome în Scandinavia.

 

Mihaela Iancu

Mihaela Iancu

Mihaela Iancu este economist, are 32 de ani, absolventă a Facultății de Relații Comerciale Financiar Bancare Interne si Internaționale în cadrul Universității Româno- Americană și master pe Politici ale Egalității de Gen și Minorității din cadrul Facultății de Științe Politice de la SNSPA .
Expert de gen și formator în cursuri de tineret pentru promovarea educației-nonformale, am experiența în lucrul cu tinerii și grupurile vulnerabile activând în mai multe organizații non-guvernamentale pentru romi, incluziunea tinerilor romi și a fetelor și femeilor de etnie romă, incluziunea tinerilor cu posibiliăți reduse, drepturile femeilor și am activat în mai multe organizații, prima fiind de la mine de acasă Asociația Romilor Frăția Câmpina unde am învățat cum să manageruiești la nici 23 de ani proiecte pe fonduri europene, apoi de la statutul de angajată am trecut la statutul de voluntară și apoi studentă la master, voluntară și colaboratoare cu diverse ong-uri.
Din anul 2009 m-am implicat în societatea civilă, dorința mea fiind includerea educației non-formale în școli și includerea și promovarea drepturilor omului în curricula școlară și promovarea egalității de gen atât la nivel social, cât și formal.
La vârsta de nici 27 de ani am coordonat un program de burse pentru studenții de etnie romă în cadrul Roma Education Fund Romania timp de 2 ani. Am ajutat 1500 de tineri anual să își primească o bursă de merit pe baza etniei. Mă pot mândri cu faptul că datorită acelei șanse primite am putut avea apogeul carierei mele la acel moment. Pot să spun că în acest fel am reușit să fiu cunoscută atât la nivel local, județean, național, cât și internațional.
În prezent coordonez un program pentru persoanele care doresc să devină antreprenori în județul Prahova,și regiunea Sud-Muntenia. Între timp mi-am creat propriul ONG-Asociația Speranța pentru Tinerii de Astăzi, urmează să lupt în continuare pentru drepturile tinerilor romi și femeilor tinere.
De asemenea în prezent îmi creez propria afacere și sper să ajut să atrag cât mai multe persoane care să devină empatice și să ajute în această lume, pentru că nimic nu este mai important decât să ne ajutăm unii pe ceilalți în această viață. Din lucruri mici, putem crea lucruri mari.

 

Norica Costache

Norica Costache

Încă din 1990, Norica Costache devine o voce a mişcării militante a Romilor din România, alăturându-se ca voluntar în programele de mediere a conflictelor inter-etnice şi de intervenţie socială în perioda 1990-1995, alături de Nicolae Gheorghe, fondatorul mişcării romilor din România. A coordonat proiecte în domeniul drepturilor omului, mediere şi prevenire a conflictelor inter-etnice precum şi proiecte educaţionale de prevenire a abandonului şcolar.
Pentru activitatea desfășurată în domeniul drepturilor omului aceasta a fost nominalizată pentru Premiul de Drepturile Omului, acordat de Centrul Prezidenţial Carter-Atlanta. De asemenea, Uniunea Internaţională a Romilor « Romani Unia » i-a acordat Premiul pentru Drepturile Omului cu ocazia celui de-al VI-lea congres IRU.
Este membră fondatoare şi secretar general al Reţelei Internaţionale a Femeilor Rome, « IRWN Phenjalipe », cu sediul la Strasbourg.
În prezent Norica Costache este consilier în cadrul Centrului Naţional de Cultura a Romilor din Romania coordonând numeroase proiecte de dezvoltare şi promovare a culturii rome. Este autoarea unui ghid de conversatie în limba romani, « Jeanes Romanes? » material audio video, autoarea publicaţiei “Romi pentru România » şi coordonatoarea editorială a numeroase volume publicate de scriitori romi.

 

Rebeca Bulgaru

Rebeca Bulgaru

“Educatia este dreptul nostru”
Numele meu este Rebecca Bulgaru și fac parte din comunitatea de romi din Toflea. Am absolvit Facultatea de Jurnalism și în prezent sunt educatoare. Inițiativa de a lupta pentru drepturile omului, a pornit incă de acum șapte ani, când am avut ocazia să fiu voluntară in cadrul a mai
multor Organizatii Non-profit din România, cât și din străinătate. Inegalitatea de șanse, cât și importantă educației au clădit primii mei pași spre o motivare puternică actuală ce are la bază combaterea discriminării, cât și combaterea abuzurilor. Una dintre șansele de care am beneficiat, pentru a putea justifica și a implementa cât mai bine drumul ales, a fost în 2017, când am avut ocazia timp de două zile, de a discuta și analiza situația romilor din România împreuna cu Președintele Joachim Gauck și prima doamna a Germaniei, alături de alți 4 colegi aleși de Roma Education Fund. Activitățile educative și experiența profesională le-am dobândit și dezvoltat de-a lungul timpului prin proiectele Erasmus Plus- Fonduri Europene, programe de mentorat, precum și colaborări cu diferite Organizații Non-profit. Șansele egale, sunt oportunități create egal.

 

Simona Gamonte

Simona Gamonte

Simona este o feministă activistă de etnie romă, provenind din mediul rural. Având un master în Politici, Gen și Minorități (SNSPA) și un al doilea master Erasmus Mundus în Studii de Gen obținut de la University of Oviedo (Spania) și Central European University (Ungaria), Simona a activat în cadrul universității din Ungaria, organizând campanii pe drepturile omului, inclusiv pe drepturile romilor, cu scopul de a crește vizibilitatea atât subiectelor ce îi afectează pe romi, cât și în ceea ce privește schimbarea narativei negative cu privire la persoanele de etnie romă.

Simona este de părere că activismul se poate face atât la un nivel mai larg prin activarea în cadrul ONG-urilor, cât și la nivel personal prin interacțiunile zilnice avute cu oamenii din jurul nostru și prin exemplul pe care îl oferim celorlalți:

” Consider că a fi de etnie romă și a fi activist rom nu se reduce la a lucra doar în domenii ce adresează problemele romilor, ci a lucra în primul rând la dezvoltarea personală pentru a deveni cea mai bună versiune a ta, devenind un bun profesionist în orice domeniu/profesie pe care cineva și-o dorește să o aibă și arătând celor din jur că suntem mult mai mult decât un stereotip negativ”

 

Anina Ciuciu

Anina Ciuciu

Anina Ciuciu este o tânără avocată, cetățeană franco-română de origine romă care locuiește în Paris. Anina a publicat două cărți în Franța, care au fost traduse și publicate în România și Italia printre care „Sunt Mândră să fiu Rromă“, în care povestește cu extremă dificultate, rasismul și discriminările prin care a trecut cu familia ei în timpul imigrației în Franța, dar, de asemenea, lupta pentru a depăși aceste dificultăți și a-și recăpăta demnitatea. Anina are un puternic angajament public, politic și asociativ împotriva rasismului și discriminării și în favoarea accesului la drepturi si la demnitate la nivel național și internațional. A fost în septembrie 2017, prima candidată la alegeri naționale de origine Rromă în istoria Franței, conducând o listă independentă „Viitorul nostru“ la alegerile senatoriale. Membru al mai multor asociații locale, cum ar fi ASET93(asociație de ajutor pentru educația copiilor în situații precare), de asemenea, participă în calitate de expert în proiecte desfășurate în aceste domenii de către organizații internaționale precum ONU sau Comisia Europeană. În paralel cu vocația sa de avocată, a decis să se dedice luptei pentru accesul la educație pentru toti copiii și tineri care trăiesc în situații precare în Franța (printre care sunt si copiii Romi) susținând campania collectivului #EcolePourTous.

 

Călin Biatris

Călin Biatris

Buna! Eu sunt Biatris Călin, am 19 ani și fac parte din comunitatea Valea-Seacă.
Mi-am propus de mic copil sa ajung unde sunt astăzi, iar astazi sunt cadru didactic. Sunt o persoană care își îndrăgește munca și ceea ce ține de ea.
Pot spune ca sunt o romă activista. Am participat la concursuri de limba materna( romani) , olimpiada de Istoria si Tradițiile Romilor (unde am obținut locul al 3-lea, pe țară) , la concursuri muzicale, de unde m-am ales cu câteva trofee și medalii! Fac parte din grupul de tineri Revendicări din Sat din nițiat și am pus in practica activități , care cred eu ca au făcut ca cei din jurul nostru sa nu ne mai vadă “țigani” ci “romi” .
Am făcut parte din cadrul scenetei “Alegerea Cristinei” , o piesa de teatru foarte realistă și reușită , am participat la o activitate in care “femeia poate fi mai multe decât o basma” , și de cele mai multe ori , la activități unde am spus STOP VIOLENȚEI!

 

Florina Busuioc

Florina Busuioc

Mă numesc Florina Busuioc, am 50 de ani și de aproximativ 15 ani lucrez în domeniul social. Am fost sprijinită să îmi găsesc un loc de muncă ca mediatoare sanitară de către organizația Romani Criss și totodata încurajată să îmi continui studiile! În prezent sunt inspector principal la DGASPC, sector 6, în cadrul serviciului Prevenire Marginalizare Socială și încerc prin toate mijloacele și pârghiile avute la îndemână să mă asigur că tinerii de etnie romă au acces la educație! De asemenea lucrez în permanență cu membri ai comunităților de romi, pe de o parte și cu reprezentanții autorităților publice pe de altă parte în vederea creșterii accesului și adresabilității populației de etnie romă la serviciile oferite în vederea creșterii nivelului de trai!

 

Holea Veronica

Holea Veronica

Mă numesc Holea Veronica sunt din comuna Brahasesti lucrez ca mediator sanitar de 8 ani, sunt văduva de 12 ani și am 4 copii. Activitatea mea constă în a fi prezentă în fiecare zi în comunitate, să îi ajut pe oameni să obțină certificate de naștere, carduri de sănătate, buletine, etc. Toate aceste activități m-au ajutat să construiesc o relație de încredere cu oamenii din comunitate și să mă înteleg bine cu toată lumea. Printre activitățile mele se enumeră și ajutorarea persoanele în vârstă prin faptul că le distribui medicamente la domiciliul lor, totodată duc copii la pediatrie pentru vaccinare, pe femeile gravide le informez că trebuie să meargă să fie luate în evidență de medicii de familie. La noi în comunitate nu avem părinți care și-au abandonat copii și nici violența în familie

 

Laura Sandu

Laura Sandu

Mă numesc Laura Sandu, am 23 de ani, am absolvit liceul tehnologic ”Tase Dumitrescu” din Mizil. Fac parte din grupul de inițiativă al femeilor rome din comunitatea din Mizil. Încă din 2015 am participat la mai multe acțiuni desfășurate de asciația E-Romnja și anume la activități organizate cu ocazia zilei internaționale a rromilor, la mobilizarea femeilor rome pentru strângerea de semnături pentru un spațiu al femeilor din grupul de inițiativa, flash-mob organizat cu ocazia zilei egalității de gen, marșuri și proteste împotriva violenței și a discriminării deroice fel.
De asemenea am participat la întâlnirile din cadrul consiliul local din Mizil pentru a face lobby pentru infrastructura comunității. Implicarea mea ar fi aceea de a învăța tinerii ce înseamna căsătoria timpurie și de a lua măsuri asupra acesteia și în special de a-i îndruma spre studii.

 

Georgeta Motrogan

Georgeta Motrogan

Cine sunt eu?!
Sunt mamă! Sunt profesor!
Sunt o femeie romă, cum romi mi-au fost si părinții. Mama si-a îmbrățișat originile dar nu avea ce tradiții să ne transmită. Românizarea bat-o vina!
Tatăl meu, dintr-o familie care a pastrat multe tradiții, el este cel mai vehement luptător impotriva cultivării și promovării identității culturale.
Când oamenii mă privesc ” li se pare” că sunt doar eu, mă văd puternică și ambițioasă!
Sunt ceea ce sunt pentru că nu sunt singură, cu mine eu port iubirea dăruită de bunici, privirile invidioase ale cunoștințelor, disprețul societății față de originile mele, dragostea ce o port fiicei mele și devotamentul față de toți elevii mei.
A fost o vreme când îmi plăcea să cred despre mine ca am o atitudine diplomată și când consideram că toți oamenii sunt demni de încredere! Aceea a fost o vreme când nu deranjam pe nimeni și nu ceream nimic.
Totul s-a schimbat când am început să cer ce mi se cuvine!
La facultate am depus eforturi duble față de eforturile colegilor și am obținut rezultate îndoite!
A urmat iubirea ! Și acest sentiment a fost murdărit de stigmatul snobilor.
Dar apogeul l-am cunoscut la locul de muncă!
Oamenii cred că nu trebuie sa te afecteze ceea ce se întâmplă în jur.
Serios!? Pentru orice acțiune există o reacție, legea fizicii.
Am văzut cât de discriminați, marginalizați, segregați, agresați, acuzați și desconsiderați suntem noi toți de către societate!
Deci, cine sunt eu?
Sunt un ” burmis” într-o pădure care nu mă vrea.
Nici eu nu îi mai vreau!
Mă înghesuie, mă sufocă, îmi fură lumina și libertatea !
Prefer pribegia, singurătatea drumului și nemărginirea orizontului.

 

Iuliana Baldovin

Iuliana Baldovin

Numele meu este Baldovin Iuliana. Sunt din Romania, Targu Jiu si lucrez in Finlanda de 7 ani la centrul comunitar Hirundo, Institutul de Diaconie din Helsinki. Imi place munca pe care o fac pentru ca pot sa ajut si sa sprijin Romii care vin din Romania in Helsinki. Ei insumi am fost in aceeasi situatie si stiu cum este cand Romilor in strainatate le sunt incalcate drepturile. De asemenea doresc sa lupt pentru drepurile fetelor la educatie si access pe piata muncii.

 

Elena Spirea

Elena Spirea

Mă numesc Spirea Elena-Nicoleta, am 19 ani, am crescut la țară, într-o localitate din Călărași. Recent m-am mutat in București pentru a fi mai aproape de facultatea unde studiez. Studiez la ASE, profilul de Contabilitate si informatică de gestiune, un profil destul de greu. Aș prefera să nu mai existe discriminarea aceasta între romi și români, să fim egali. Particip la acest grup pentru a da fetelor de etnie romă un exemplu. Fiind și eu de aceeași etnie, îmi doresc ca multe din ele, care chiar își doresc sa-și continue studiile, care vor un viitor bun. Sunt multe care nu pot avea un viitor bun și din cauza părinților, de aceea m-am înscris in acest grup, să le ajutăm pe toate.

 

Isabela Stănescu

Isabela Stănescu

Mă numesc Isabela și mă dedic întru totul artei. Caut să schimb ceva prin ceea ce fac. Vreau să merg la o universitate și să îmi trasez o cărare spre un univers frumos și elegant, iar pe cărarea ce am trasat-o eu, să vină și alții. Vreau ca prin propriile fapte să fiu una din acele flori care fac primăvară, să schimb ceva, să fiu un exemplu bun pentru tinerele rrome care nu au curajul să ceară mai mult decât ce li se oferă și să le ușurez munca prin deschiderea unor uși ce vor lăsa fetele să iasă din mica lor lume plină de tradiții și obiceiuri într-o lume de care multe dintre fete au fost ferite: lumea adevărată; job, carieră, experiențe, etc. Așa, țiganii ar evolua, încet încet, spre o civilizație fără bariere impuse de către societate sau chiar propria comunitate: “suntem țigani, noi nu facem așa ceva”, “ești femeie, ce știi tu să faci? locul tău e la bucătărie”. Fiindcă schimbarea e la noi.

Ioanida Costache

Ioanida Costache

Ioanida are 28 de ani, e de etnie romă, dar s-a născut și a crescut în Portland, Oregon, SUA dupa ce părinții ei au imigrat în America în 1985. În 2014 Ioanida s-a mutat la București cu o bursă Fulbright să facă o cercetare pe muzică lăutărească. În această perioadă, Ioanida a început să se implice în activismul legat de reprezentare și drepturile romilor. Când s-a întors în America, a continuat lupta ei prin scrierea de petiții, scrisori și prin cercetarea ei. Ioanida este doctorandă la Stanford și s-a întors în România în 2018 să continue cercetarea pentru disertația ei. Tema cercetării ei este despre cum muzica romilor a servit atât ca un înlocuitor al istoriei scrise, cât și ca un loc de amintire și memorie colectivă. În construirea unui corp de cunoștințe folosind contra-istorii (Foucault 1977) din muzica transmisă oral de romi, proiectul ei va ajuta la remedierea lacunelor istoriologice, pluralizarea istoriei “hegemonice”, facilitând în același timp vindecarea și acceptarea culturală a poporului rom.

 

Mihaela Dragan

Mihaela Dragan

Mihaela Drăgan este actriță și dramaturg care lucrează în București și în Berlin. În anul 2014 co-înființează Giuvlipen – “un teatru revoluționar” conform agenției de presă Reuters, un fenomen cultural pe scena locală. Anul 2017 îi aduce Mihaelei Drăgan o nominalizare importantă la Premiului Internațional de teatru Gilder/Coigney din New York care celebrează munca excepțională a 20 de artiste din toată lumea. Mihaela este una dintre cele șase finaliste și cea mai tânără artistă din toată lumea nominalizată la acest premiu. Un an mai târziu, și cariera de dramaturg a Mihaelei primește o recunoaștere, reprezentând din nou România la New York, la Festivalul Internațional PEN World Voices 2018 ca una dintre cei zece cei mai respectați dramaturgi contemporani ai lumii. Tot în anul 2018, este una dintre artiștii în rezidență la ParaSite Hong Kong, unde pune bazele unei noi mișcări artistice- Roma Futurism, o estetică culturală care explorează elemente de science fiction în cultura romă, punând la intersecție cultura și istoria romă cu tehnologia avansată a viitorului.
De-a lungul timpului, Mihaela a lucrat și ca trainer pentru Teatrul Oprimaților în comunitățile rome marginalizate din România și a ținut diverse speech-uri pentru drepturile romilor la evenimente ca TEDxEroilor sau Creative Mornings.

 

Mirela

Mirela

Numele meu este Mirela, sunt din Mizil și fac parte din Grupul de Inițiativă al Femeilor organizat de asociația E-Romnja. Am început să mă implic în activitățile grupului încă din anul 2015 alături de alte femei din comunitatea mea. Sunt creștină și activistă, lupt împotriva căsătoriilor timpurii. Îmi doresc ca fetele să nu se mai mărite devreme și să meargă la liceu. Lupt împotriva rasismului și a violenței de orice fel.

 

Oana Rusu

Oana Rusu

Oana Rusu a absolvit Universitatea de Arte Teatrale din Târgu Mures, promoția 1999-2003 și este actrița a Teatrului Național de Opereta și Muzical Ion Dacian .A lucrat în proiecte teatrale dedicate copiilor din zone defavorizate iar cu femeile din Ferentari a colaborat pentru două spectacole de teatru forum. 2011-Premiul pentru cea mai apreciată actrită de muzichall, acordat de Agenţia Natională a Romilor
2012- Premiul pentru Participare pubilcă, secţiunea Cultură, Gala Femeilor Rome, acordat de Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Împreună “ şi Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială. Poză realizată de Andreea Coconus.

 

Roxana Ionita

Roxana Ionita

Salutare dragelor/dragilor, numele meu este Roxana Ioniță, sunt o romnie din București din neam de ciubotari și am 29 de ani. Sunt absolventă a Facultății de Jurnalism si Știintele Comunicării din cadrul Universității București și absolventă a masterului de Studii Rome din cadrul Universității SNSPA. De la varsta de 17 ani am început să mă implic în activism,în special activism privind problemele romilor. Am lucrat si colaborat cu mai multe asociații pentru romi de unde am deprins experiența în lucru cu tinerii,femeile și mai ales munca de teren în comunitățile sărace de romi. Sunt feministă romă și fac tot ce-mi stă in putință să apăr drepturile femeilor rome mai ales in domeniul violenței și căsătoriilor forțate si timpurii. Oriunde mă va duce viața eu știu sigur două lucruri : sunt femeie romă și sunt activistă !

 

Simona Torotcoi

Simona Torotcoi

Simona Torotcoi provine dintr-o familie modestă de romi, dintr-un sat din apropierea orașului Bistrița. În perioada 2008-2011 a urmat studiile superioare la Universitatea de Nord din Baia Mare, iar cu acest prilej a întâlnit alți tineri Romi și împreună au pus bazele Asociației Young Romă Maramureș. Momentan, Simona este studentă doctorandă în cadrul Universităţii Central Europeane (Budapesta, Ungaria), specializarea Politici Publice în Învățământul Superior. Începând cu primul an de studenție s-a implicat în promovarea educației în rândul comunitătilor rome, iar impreună cu alți membri ai grupului Young Roma Maramureș au desfăsurat diferite proiecte, campanii și multe alte activităti de voluntariat. Momentan, Simona face cercetări în domeniul tineretului si educației (participarea tinerilor Romi în învățământul superior, reprezentarea Romilor în manualele școlare, etc.), participării civice și politice, angajabilitatii – prin care speră să influențeze factorii de decizie în vederea incluziunii tinerilor Romi.

 

Zita Moldovan

Zita Moldovan

Zita Moldovan este actriță și prezentatoarea emisiunii „Din viața romilor” de la Național TV. Absolventă a Facultății de Teatru si Televiziune din Cluj, din 2006 începe colaborarea cu Teatrul de Opereta Ion Dacian din București în spectacolul „Broadway Bucuresti”, regia Beatrice Rancea.

Din anul 2014 este co-fondatoarea Companiei de Teatru Giuvlipen unde joacă în spectacolele „Gadjo Dildo”, „Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?”, „Albastru Portocaliu”, „Corp Urban” și „Kali Traś” – primul spectacol din România despre Holocaustul romilor în co-producție cu Teatrul Evreiesc de Stat, regia Mihai Lukacs.

Cel mai recent film în care joacă este “Doi lei șaizeci” în regia Cameliei Popa.

În 2018 este parte din producția româno-franceză „Dezrădăcinați” în regia lui Bogdan Zamfir, prezntată la Paris în cadrul sezonului România-Franța 2019.

În cei peste 15 ani de carieră, Zita s-a implicat activ în mișcarea feministă și antirasistă romă, lucrând ca trainer de teatru în comunități rome și în diverse campanii pntru drepturile romilor.

 

Carmen Tanase

Carmen Tanase

Saracia, discriminarea si segregarea scolara au stat la baza alegerii mele profesionale. Ma numesc Carmen, provin dintr-o famile de rromi traditionali din comuna Sadova Dolj. Sunt singura fata care a reusit sa treaca de discriminarea scolara si sociala si sa termine studii superioare dintr-o comuna de peste 1500 de locuitori rromi caramidari. Procesul nu a fost usor si a trebuit sa invat si sa lucrez de 3 ori mai mult in Romania sa pot “dovedi” ca rromi nu sunt doar stereotipuri. Ambitia sa devii ce poti mai bun se datoreaza faptului ca am trait in lut, facand caramizi cate 6 luni pe an in diferite orase in tara, de foarte multe ori toata munca noastra de o vara se prabusea in fata noastra din cauza ploilor, eforturile noatre fizice erau in zadar. Faptul ca eram judecati ca fiind murdari fara sa se cunoasca faptul ca noi munceam, m-a impins sa vreau sa inteleg societatea si am ales sa studiez Sociologie. Dupa Master mi-a fost foarte greu sa imi gasesc un loc de munca si am decis sa fac al doilea Master in Politici Publice in engleza. Am lucrat in diferite organizatii internationale pe rromi si am terminat un stagiu la Comisia Europeana unde eram responsabila pe domeniul munci pentru rromi pe 9 tarii. Munca in Comisia Europeana mi-a deschis ochii in a intelege ca birocratia europeana pentru rromi are nevoie de un Rom sa fie in Brussels si sa impinga processul indeaproape. Momentan sunt angajata in Brussels la organizatia European Roma Grassroots Organisations Network, care se ocupa cu problematica rromilor la nivel European si lupta impotriva discriminari.

 

Georgescu Lăcrămioara

Georgescu Lăcrămioara

Mă numesc Lăcrămioara Georgescu, sunt mediator sanitar în Municipiul Constanța și activez din anul 2002, când a început programul de dezvoltare a rețelei de asistență medicală comunitară și mediere sanitară. Deservesc toată comunitatea de romi din municipiul Constanța, care număra 4212 de persoane, conform ultimei raportări pe anul 2013.
Am deservit toata comunitatea de romi, din tot județul timp de 3 ani, în perioada 2002 -2005 până când am solicitat DSP-ului Constanța pregătirea și extinderea rețelei de mediatori sanitari prin care au fost formate și angajate 8 mediatoare sanitare în 8 localități cu pondere mare de romi. Acestea activează și astăzi și mă bucur foarte mult că am putut să le transmit, cu multă căldură și seriozitate, activitatea mediatoarei sanitare. Împărtășindu-le din experiența mea din teren , am reușit să fim o echipă unită și demnă de încredere pentru comunitățile pe care le reprezentăm. Activitatea și cunoștințele mele profesionale s-au îmbunătățit datorită participării mele la diferite formari profesionale atât la nivel național cât și International (formator în mediere sanitară), cursuri privind drepturile omului (depistarea cazurilor de discriminare, 2004). Având în vedere importanța de a lucra în echipă nu am contenit sa am o colaborare bună și cu colegele mele din țară, cărora le-am fost alături pentru susținerea drepturilor lor și a ocupației de mediator sanitar. Astfel, în anul 2010 s-a înființat Asociația mediatoarelor sanitare ‘Zurale Romnia” având onoarea sa fiu aleasă vicepreședinte. De asemenea, din anul 2009, imediat după descentralizare am fost numită coordonatorul Centrului Regional de monitorizare a problemelor mediatoarelor sanitare din regiunea de sud –est.

 

Ioana Enache

Ioana Enache

Numele meu este Ioana Enache, am 33 de ani și m-am născut în Roseți, jud. Călărași, într-o familie de rromi cărămidari. Am terminat liceul pedagogic și mi-am început activitatea ca mediator școlar și profesor de istoria rromilor în 2003. Am aboslvit colegiul de institutori iar din 2006 lucrez în mișcarea rromilor, ca angajată la Centrul Rromilor ”Amare Rromentza”, în departamentul pentru educație. Sunt căsătorită și am o minune de fetiță. Mi-am dorit să devin medic, să devin chimistă, laborantă, să dein profesoră de limba engleză, profesoară de limba română, să fac orice altceva neștiind că viața mă va conduce spre locul în care mă aflu acum și despre care am aflat, încă din 2003, că este ceea ce-mi trebuie, aici trebuie să fiu, asta este ceea ce trebuie să fac. Mișcarea rromilor mi-a deschis ochii, m-a ajutat să mă regăsesc, să înțeleg cine sunt, ce pot face și cum îi pot ajuta pe alții să reușească, să se regăsească.

 

Mihaela Paraschiv

Mihaela Paraschiv

Mă numesc Mihaela Paraschiv și am vârsta de 27 de ani. În 2013 am terminat școala sanitară postliceală după ce am terminat studiile am lucrat ca voluntar pe diferite secții din spital, iar în prezent, lucrez ca și asistent medical genaralist pe secția de Neurochirurgie pediatrică în cadrul spitalului M.S Curie (Budimex). SUnt din orașul Budești județul Călărași, iar în decursul anilor ce au trecut am fost implicată în mai multe proiecte implementate de diverse ONG-URI la mine în localitate. Am activat ca și mentor școlar în cadrul proiectului “oportunități egale într-o societate incluzivă ”implementat în școala din comunitate. (2011-2013). Apoi am activat ca și asistent medical comunitar în cadrul campaniei “Rode to sastipen” (2015-2016). M-am implicat voluntar în diferite activități de organizare cum ar fi ( gala femeilor rome, ziua internațională a romilor, Moș Crăciun există, campanii de prevenire a bolilor cu transmitere)
Datorită acestor oportunități am reușit să mă dezvolt să am o altă perspectiva despre viață, să fiu mai încrezătoare și să-mi doresc din ce în ce mai mult sa-i ajut pe cei din jur.

 

Rodica Păun

Rodica Păun

Numele meu este Rodica Paun, membră fondatoare al Clubului Mamelor și mediator pentru acces la electricitate de trei ani de zile ,în Ferentari.
Lucrez la fundația Policy Center for Roma and Minorities de 8 ani de zile la Clubul de Educație Alternativă din Ferentari.
Am început să lucrez cu copii și cu părinții acestora. De 5 ani cu mai mulți oameni din comunitate.
Din 2015, suntem parteneri cu Enel Romania, care a venit în sprijinul oamenilor pentru ai ajuta să se conecteze legal, iar eu mediez în acest parteneriat, îi ajut pe oameni să se conecteze. Pe lângă conectare îi ajut să-și înscrie copii la gradiniță, la școală, să-și găsească un loc de muncă, să facă proiecte împreună, acte de identitate, înscrierea la liceu și unde nu ține de mine îi redirecționez către alte fundații și instituții pentru sprijin. Clubul Mamelor este un grup de inițiativă civică , înființat în 2013, format din femei din zona de ghetou, cu care ne întâlnim în fiecare săptămână ,pentru a discuta probleme cu care se confruntă și le afectează viețile cât și a copiilor și pentru a gândi și găsi soluții pentru rezolvarea lor.

 

Ioana Mariana Coman

Ioana Mariana Coman

Bună! Numele meu este Coman Ioana Mariana, sunt studentă in anul 2, la Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole din cadrul Universității Tehnice de Construcții București. Am 21 de ani și mă identific ca tânără romma. Nu fac parte dintr-o anume comunitate, însă asta nu mă împiedică să-mi doresc un viitor mai bun pentru tinerii romi. În urma activităților susținute de către E-Romnja si Grupurile de Inițiativă ale Femeilor, am avut parte de noi experiențe, alături de alte femei rome, fiind astfel marcată de problemele din comunități, de prejudecățile ct si de presiunile la care sunt supuse femeile. Îmi doresc ca în viitor, noi romi, să progresăm spre o viață mai buna, spre un viitor mai bun. Îmi doresc cu ardoare ca fetele rome să nu fie nevoite ori obligate de a se “căsători” de la vârste fragede, îmi doresc pentru ele o viață plină de aspirații înalte spre un viitor reusit. Îmi doresc pentru tinerii romi să nu fie supuși la discriminări si nedreptăți din partea societății, iar pentru toate astea, voi lupta, alaturi de femeile comunităților cât și de grupul de inițiativă al femeilor, în așteptare unei evoluții a etniei rome.

 

Florentina Ibinceanu

Florentina Ibinceanu

Nascuta intr-o familie de oameni saraci, mama crescandu-ma singura, cu 4 clase, reuseste sa ma dea la o scoala” saptamanal”, unde platea lunar din putinii bani pe care-i castiga ca femeie de servici, sa-mi asigure “mancarea si dormitul”. Acolo am stat pana in clasa a 7a ,printre straini ,cu dor de casa si de mama ,printre copii de romani si de bani gata. Aici am invatat ca noi tiganii suntem ,,diferiti de romani” . Dupa ce am terminat 10 clase ,mama m a obligat sa ma angajez ca sa pot intretine eu familia . Doi ani am muncit ca femeie de servici resemnata. Cu stima de sine la pamant , am simtit ca vreau mai mult si paralel cu munca m am inscris in clasa a 11a facand liceul la seral. Luand bacalaureatul am avansat la locul de munca facand scoala de dispeceri trafic (controlor circulatie) . Lucrand cu majoritatea barbati exista si descriminare de gen si mai ales de etnie . Am invatat sa fiu diplomata si sa le castig increderea,demonstrand ca nimic nu este imposibil,ba , mai mult stiu sa fiu stapana pe mn si sa am control asupra lor facandu-mi treaba asa cum trebuie . In anul 2011 m am inplicat in diferite proiecte pentru a combate discriminarea la locul de munca si nu numai , participand la diferite evenimente, chiar castigand la Gala femeiilor rome,la categoria social-economica ,trofeul pentru ,,model de femeie roma ” o buna coordonatoare la locul de munca si nu numai ,o buna mama si o sotie demna de invidiat –

 

Cristina Rivanaa

Cristina Rivanaa

Buna! Numele meu este Cristina am 19 ani și jumătate, sunt din București și sunt de etnie romă. Fac parte din grupul romi boldeni. De la vârsta de 12 ani am început să desenez. Cred că prin artă pot să-mi exprim gândurile și sentimentele. Îmi doresc ca desenele și picturile mele să ajunga în galeriile de artă din toată Europa.

Letiția Mark

Letiția Mark

Letiţia Mark: Sunt preşedinta Asociaţiei Femeilor Ţigănci „Pentru Copiii Noştri”. Am înfiinţat această asociaţie în 1997 când am început să lucrez în propria mea casă în programe educaţionale, pentru că sunt profesoară, sunt de etnie romă şi am considerat că trebuie să-mi fac datoria faţă de copiii romi. De-atunci asociaţia s-a dezvoltat, chiar dacă a fost foarte greu la început, dar am avut anual în jur de 40 de copii care au frecventat Centrul Cultural Educativ pentru Copiii Romi (acesta a fost primul proiect al asociaţiei). Am dorit să integrăm copiii în şcoli, i-am înscris la şcolile limitrofe, am încercat să rezolvăm problemele curente, cele legate de acte, de venirea din străinătate, tot ceea ce ştiţi deja că sunt problemele pe care le întâmpină comunităţile de romi. Am numit asociaţia ca fiind a Femeilor Ţigănci „Pentru Copiii Noştri” pentru că am dorit să cuprindem femeile care sunt tradiţional, şi nu numai tradiţional, preocupate de creşterea copiilor şi de educaţia lor şi pentru că mi-era mai uşor să vorbesc cu femeile decât cu bărbaţii romi atunci când era vorba despre copii, erau mult mai sensibile la acest subiect şi aveau mai multă încredere. Dar, cu timpul, au venit şi tineri şi bărbaţi romi la proiectele noastre, foarte mulţi mă cunosc pentru că familia mea locuieşte aici, în cartier, de peste 50 de ani. Suntem familii de rudari, aici, în cartierul acesta, ne-am întâlnit cu căldărari şi cu geambaşi şi, de-a lungul timpului, s-a format o comunitate care a devenit cumva şi mixtă.

 

Mihaela Gheorghe

Mihaela Gheorghe

Mihaela Gheorghe a absolvit Facultatea de Asistență Socială a Universitătii București, un Master de Gen și Instituții Europene la SNSPA și a urmat un curs de drepturile omului la Universitatea Columbia din New York. Începând cu anul 1997, s-a implicat în diverse programe de educatie și intervenție socială destinate copiilor și tinerilor romi ocupând diverse poziții de la asistență sau coordonatoare programe la formatoare în domeniul egalității de gen. A lucrat cu diverse organizații și instiitușii internaționale precum Romani CRISS, OSCE/ODIHR, UNDP, Open Society Institute, Consiliul Europei, Comisia Europeana în domeniul incluziunii sociale ale romilor, drepturilor femeii si egalității de gen. S-a implicat în diverse campanii de conștientizare privind importanța parteneriatului de gen, promovarea drepturilor femeii rome și prevenirea violenței impotriva femeii. În prezent, Mihaela Gheorghe este preocupată de dimensiunea de gen si etnie În educație.

 

Nicoleta Ghiță

Nicoleta Ghiță

Salut. Eu sunt Nicoleta-Ghiță,am 19 ani și sunt în clasa a 11. De cand mă știu mi-a placut să fiu optimistă și să sper ca într-o zi să fiu tot mai sus ca în versurile lui Guess How. Am avut noroc de o familie care să mă îngrijească și să mă educe cât pot ei de bine în așa fel încât să mă ferească de rele. Lipsuri am avut multe chiar și pe părinți, dar asta nu m-a oprit. Pe langă familia mea frumoasă pe care o am, am parte și de niște oameni minunați cărora le pasa de viitorul meu aici la Clubul De Educație Alternativa. Și asta a fost un șut pentru a pleca de la linia de start de la care nu am plecat la timp, dar asta nu a însemnat că nu pot ajunge la pas cu ceilalți adolescenți de vârsta mea. În prezent sunt la școală, am familia mea PlayHood, care îmi sunt mereu aproape și fac teatru. Cânt, dansez și încerc să schimb lumea. Să arăt albilor că și noi Romi suntem ca ei. Și că toți avem atât defecte cât si calități. În ultimii 3 ani de zile am făcut multe. Am jucat pe scena mare a Teatrului National atât din București cât și din Craiova, am reprezentat Ferentari într-un film pe care l-am făcut în Ferentari cu unul din cei mai mari regizori din Olanda, la fel și cu un American. Am luat premiu I pentru cea mai bună actriță în rol principal într-un festival de teatru tânăr, am schimbat multe preconcepții a multor oameni și multe multe altele. Asta pentru că îmi doresc ca oamenii să vada și părțile bune ale Ferentari-ului si ale comunități Rome de acolo. Știu că împreună vom putea fii măcar mai buni unii cu ceilalți și vom învăța să iertăm,să vedem și cealaltă jumătate a paharului și să ne dăm seama împreuna că cerul este limita.

 

Raluca Cretu

Raluca Cretu

Mă numesc Raluca Crețu, am fost secretară la APRPE. În acest timp m-am deplasat în comunitățile de romi pentru a încuraja copii sa meargă la școală și pentru a conștientiza cât de importantă este educația în rândul oricărui copil. Am studiat limba Romani la Universitatea din București, iar acum îmi continui studiile la masterul de Politici, Gen si Minorități in cadrul Universității SNSPA. Sunt de părere că pentru a duce la îmbunătățirea traiului de viață în comunități și nu numai educația școlară este un factor extrem de important care poate ajuta la îndeplinirea acestei îmbunătățiri. Îmi doresc să activez în continuare în acest domeniu făcând parte din organizații specifice la îndeplinirea scopului în a ajuta cat mai multe comunități.

 

Roxana Oprea

Roxana Oprea

Roxana Oprea are 39 de ani și este din București. Este licențiată în Istorie, specializare Istorie Medie Universală (Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”, București); absolventă a Roma Acces Program din cadrul Central European University, Budapesta, Ungaria; stagiară Direcția Generală pentru Educație și Cultură din cadrul Comisiei Europene; absolventă a masterului de Studii Rome din cadrul SNSPA.
Peste 8 ani de experiență în mediul ONG, fiind implicată în numeroase proiecte adresate comunităților defavorizate. În prezent este vice-președintă a organizației ”APDRP – Asociația pentru Dezvoltare Regională și Parteneriat”.

Nu mă consider activistă. Încă mi-este greu să pricep cum funcționează lumea activismului rom. Am văzut multe ipocrizii, vanități și interese dubioase, individuale, or lumea asta ar trebui, după mintea mea, să funcționeze ca o ”mașinărie” colectivă, solidară și empatică. Din fericire, în ultimii doi ani, de-a lungul masteratului de Studii Rome din cadrul SNSPA, am avut ocazia să cunosc oameni cu care am rezonat neașteptat de mult și care fac lucrurile altfel: asumat până la capăt, documentat, fără orgolii, cu generozitate, aș spune. Iar acest lucru mă face să rămân în continuare aproape de tot ce înseamnă afirmarea cu demnitate a identității rome, lupta împotriva discriminării, împotriva inegalității de gen. Mă gândesc tot mai intens la faptul că există nevoie de noi contexte pentru a apropia oamenii, pentru a comunica cu sinceritate, pentru a înțelege în profunzime, pentru a exorciza vrajba. Aceasta ar trebui să fie responsabilitatea noastră – să facem mai puține compromisuri, să avem mai multă preocupare reală pentru a da voce publică celor din umbră, să avem mai multă grijă pentru ce vom lăsa generațiilor viitoare.

 

Tatiana Covaci

Tatiana Covaci

Tatiana Covaci a studiat jurnalismul și științele comunicării, în cadrul Școlii Superioare de Jurnalism- București. A urmat diferite cursuri de specializare în: mediere sanitară, manager de proiecte, mentorat educațional. Din 2004 lucrează în mediul ONG și se implică în diverse programe educaționale și sociale destinate comunităților de romi. Din 2011, s-a alăturat asociației Centrul pentru Educație și Drepturile Omului ca asistentă de proiect în cadrul departamentului de programe educaționale. Tatiana este o excelentă organizatoare a comunității femeilor rome, o persoană cu un deosebit simț practic în activități de logístică și organizare a evenimentelor comunitare. Fiind o excelentă comunicatoare, Tatiana facilitează relația cu comunitatea, școala și părinții pentru a se asigura de reușitele copiiilor la grădiniță sau școală. Tatiana deține o experiență vastă în lucrul cu copii și tineri romi, în organizări de campanii de conștientizare privind importanța educației, orientarea pe piața muncii și perspective de învățare pe tot cursul vieții.

Îmi place să lucrez la CEDO în primul rând pentru oameni, suntem diferiți unii de ceilalți, dar cu aceleași țeluri și așteptări, astfel am reușit să închegăm împreună o echipă solidă. Este locul unde pot să evoluez, unde simt că sunt importantă și locul de unde putem schimba în bine destinele unor oameni – copii, femeii, bărbați.

 

Antonella

Antonella

Buna, sunt Antonella, femeie transgender, rromă activistă pentru drepturile omului. Am întalnit prea mult rasism și transfobie în viața mea și am spus STOP.
Ceva trebuie să se schimbe. Sunt membră în organizațiile Transform și Mozaiq pentru că avem nevoie de o schimbare majoră în societatea românească, SOLIDARITATE este cuvantul cheie.
Avem nevoie de legi care să protejeze minoritățile din România și să condamne actele de discriminare pentru că drepturile omului sunt egale pentru toți.Tragem un semnal de alarmă autorităților pentru un tratament egal în fața instituțiilor publice, tuturor oamenilor.
Am existat în trecut, existăm în prezent, vom exista în viitor.

 

Delia Grigore

Delia Grigore

Delia Grigore este o femeie rromă de profesie etnolog și profesoară de literatură și cultură rromani la Universitatea din București, activistă în mișcarea rromilor de 24 de ani, președintă a Asociației Centrul Rromilor “Amare Rromentza”. A scris câteva cărți despre cultura rromanii printre care: “Ghid de limba și cultura rromanii” (2000, Aven Amentza); “Rromanipen – Mistica familiei la rromi” (2001, Salvati copiii); “Introducere în studiul elementelor de cultură tradițională ale identității rrome contemporane” (2001, Universitatea din Bucuresti – CREDIS); “Rromanipen – Fundamente ale culturii rromani” (2011, Amare Rromentza). Scrie poezie, a publicat în cateva volume colective de literatura rromani în Romania, Germania și Serbia și a obținut Premiul II la categoria A (poezie scrisă în limba rromani) în cadrul Concursului Internațional de Creație „Amico Rom”, editia a 15-a din 2008, organizată de Asociația „Them Romano” din Lanciano, Italia.

 

Iulia Halangescu

Iulia Halangescu

Socio-psiho-pedagog si activista de etnie roma, absolventa a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala – Universitatea Bucuresti, cu subspecializare de Ofiter de Probatiune.

In 2003 termina cursurile Colegiului International I.P.C Helsingör, Danermarca, specializandu-se in Management de Proiect si Dezvoltare Comunitara.
Din 2003 pana in 2007 coordoneaza proiecte dedicate dezvoltarii comunitatilor de rromi din Ungaria si Bulgaria.
In 2007, alaturi de alti absolventi ai Colegiului International I.P.C Helsingör, Danermarca, infiinteaza Pro European Network, o retea care a dezvoltat proiecte pentru comunitatile de rromi in Romania, Bulgaria, Ungaria si Slovacia.
In 2009 devine directorul executiv al Asociatiei de Ajutor AMURTEL Romania, desfasurand activitati cu tinerii proveniti din centrele de plasament, gestionand doua gradinite particulare, un centru de dezvoltare personala si un centru de zi in satul Panatau, Buzau. Aici majoritatea tinerilor din centrul de plasament erau de origine rroma, lucrul cu ei pe conectarea cu radacinile si identitatea lor.
In 2010 devine vice-presedinte al fondului Pakiv European Roma Fund, activand in domeniul , actiunilor de tineret si dezvoltarii gandirii critice pentru comunitatile de rromi la nivel european, bazate pe filozofia si scrierile lui Nicolae Gheorghe.
In 2014 devine mentor de dezvoltare personala in metoda de coaching NLP (Neuor Lingivistic Programing), lucrand pentru Centrul de Parteneriat si egalitate, in functia de trainer, pentru instruirea lucratorilor din institutiile publice in legatura cu interactiunea cu persoanele vulnerabile, cu accent de lucru cu persoanele de etnie roma si persoanele cu nevoi speciale.
In 2016 lucreaza ca asistent social pentru Goteborg Raddningsmissione, facilitand grupul de cersatori romani si romi proveniti din Romania.
In prezent Iulia, a devenit mamica si se bucura de aceste momente magice alaturi de fiica ei Daria.

 

Irina Spataru

Irina Spataru

Mă numesc Irina, am 28 ani și m-am născut în România. De la vârsta de 1 an trăiesc cu părinții mei în Austria. Am terminat studiile de traducere și interpretare la Universitatea din Viena. Din 2016 sunt membru al consiliului de conducere al organizației austriece Romano Centro în Viena. În ultimii ani am contribuit la organizarea multor conferințe și proiecte pentru tineretul rom la nivel național în Austria, cât și la nivel internațional. De 5 ani lucrez ca formatoare (trainer) în educația non-formală cu specializarea în domeniile: comemorarea victimelor rome în al 2-lea război mondial și educația despre genocidul rom, pentru care am obținut deja mai multe certificate de la Consiliul Europei. Fiind activistă pentru drepturile omului și minorităților, sunt foarte mandră de oportunitatea de a lucra ca stagiară (trainee) pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale al Uniunii Europene.

 

Mirabela Mille

Mirabela Mille

Mă numesc Mirabela Mille am 35 de ani. Când am ajuns în Franța aveam 21de ani. Franța a făcut din mine o activistă, după cele întâmplate la postul de poliție din Massy unde am fost cel mai rău umilită, ca niciodată. De aici am devenit activistă, m-am înscris și la facultatea de drept să devin avocată, să apăr oamenii discriminați, umiliți, dar din cauza problemelor financiare nu am putut merge mai departe, dar asta nu m-a împiedicat să mă implic și să îi apăr pe cei neîndreptățiți, astfel că am început ă lucrez în asociația La voix de Roms din Franța unde fac activism de teren nu de birou.

 

Corina Păun

Corina Păun

Mă regăsesc printre oameni. Sunt de etnie romă. E un dat pentru care le aduc mulțumiri părinților, lui Dumnezeu. Pentru că voința divină se încrede în voința oamenilor.

Am deschis ochii odată cu democrația românească, în anii 1990, în brațele unei femei rome care m-a învățat să iubesc puterea cuvintelor. Mi-a spus că un scriitor nu poate scrie bine fără să citească, de aceea m-a îndemnat să ascult cu atenție povești care au fost trăite și de oamenii pe care noi îi cunoșteam, nu doar a prinților și prințeselor care ,,au fost odată ca niciodată”.

Corector în redacția unui ziar important din Ialomița pe timpul liceului, coordonatoarea proiectului de suflet ,, Cunoașterea înseamnă respect!-Kher lilla romani Naparis”, un program care colecționează cărți importante pentru cultura romă din România, dar și oferă meditații gratuite la limba și literatura română, educație civică tinerilor, am realizat că prind puterea de percepție asupra lucrurilor serioase.

Mai târziu, am devenit cenzor al Asociației Studenților la Filosofie ,,Philos”, am coordonat proiecte educaționale în cadrul facultății alături de profesorii și colegii mei. Totodată, la București, am lucrat cu importanți actori din societatea civilă romă și am fost selectată ca mentor pentru elevii din orașul meu natal.

În prezent, sunt doctorandă a Facultății de Filosofie-Universitatea din București și sunt consilieră în cadrul compartimentului ,,Documentare, Cercetare, Educație” la Centrul Național de Cultură a Romilor-Romano Kher, singura instituție de cultură a romilor din România. Rămân fiica femeii rome și a scriitorului Păun Ialomițeanu’ și dovada că voința umană se încredințează voinței divine.

 

Elena Garofita Rupa

Elena Garofita Rupa

Bună tuturor! Mă numesc Elena Garofița Rupa, am 28 de ani și din decembrie 2016 trăiesc în Franța. M-am născut în România unde am trăit până de curând. Provin din comun Pîrscov, județul Buzău dintr-o familie de ceaunari, romi ursari. Dacă janau romanes? Va, janau! Suntem 9 frați crescuți cu dragoste de către părinții mei. Deși am crescut în sărăcie și lipsuri, nu mă plâng niciodată, căci știu că ai mei s-au sacrificat și ne-au oferit cât au putut. Am știut dintotdeauna că toate cele îndurate mă vor motiva și construi frumos. Așa s-a întâmplat. Am terminat Asistență Socială la Univeritatea din București și apoi un Master în sociologie tot în aceeași facultate. În paralel am terminat și un modul de Pedagogie, multe proiecte, multă muncă și perseverneță. Am avut multe vise care s-au împlinit, altele care au luat alte forme pe măsură ce am crescut și la propriu și la figurat. Visul care mi le-a înglobat pe toate celelalte era și este să îmi găsesc vocația, pasiunea, liniștea, echilibrul. Azi le-am regăsit în ceea ce fac aici in Franța. După ce m-am pregătit îndeajuns și după ce „am cules” ce am considerat ce am considerat necesar din toate eperiențele din România, am decis că ceea ce se întâmplă în România nu este cadrul cel mai favorabil pentru ceea ce îmi doresc. Nu vreau și nu îmi e util să critic mișcarea „nemișcată” și bla-bla-urile din lumea „numită” a romilor însă important este că am realizat că locul meu e oriunde pot găsi vocația. Și voilὰ! Azi sunt asistent social în Franța. Lucrez cu și pentru romii care trăiesc pe platz-uri în condiții precare. Este greu, însă lucrez așa cum am visat, în beneficiul lor și concret, palpabil. Mai exact lucrez pentru inserția socială a acestora prin deschiderea de drepturi: locuință, muncă, formare, informare, școlarizare, sănătate, ajutoare de stat, alocații și așa mai departe. E frumos când fac un raport și văd că, de exemplu, în 2-3 săptămâni 3 copii școlarizați, un adăpost obținut pentru o familie, un loc de muncă/ o formare pentru 1 familie, 2-3 asigurări de sănătate în curs; o cerere de locuință, etc. E foarte complex sistemul, deci nici nu aș putea să descriu acum procedurile, însă zâmbetele și încrederea date oamenilor sunt cele mai importante. Oamenii îmi spun „zâna cea bună”, e copleșitor de frumos. Sunt multe de spus și dacă vreți să povestim, nu ezitați, îmi va face plăcere. Vă salut cu drag și mulțumesc pentru timpul acordat. Cu stima

 

Francisca Răuț

Francisca Răuț

Mă numesc Francisca Răuț, am 32 de ani și am terminat Facultatea de Arte Plastice secția Pictura din cadrul Universității Naționale de Arte. În prezent sunt studenta la masterul de Studii Rome din cadrul SNSPA. Îmi doresc foarte mult să contribui la creșterea nivelului de trai a romilor! Îmi doresc ca într-o zi imaginea romilor în lume să fie diametral opusă față de ceea ce se poate vedea astazi! Cred că proiectând visele și idealurile înalte, realitatea se schimbă. Mă implic în Aresel de puțină vreme, dar sunt convinsă că este una dintre relațiile de cursă lungă. Sper că acesta este începutul unei noi istorii a romilor, a unor frați și a unor surori cu o ridicată stimă de sine, care au tăria de a demonta discriminarea și rasismul! Adevărata artă este aceea de a trăi frumos!

 

Vatala Cateluta

Vatala Cateluta

Mă numesc Katy am 40 de ani. Am crescut în ghetoul din Rahova din București. Am avut o copilărie fericită fiindcă nimănui nu îi păsa că ești român, rom sau sărac. Când eram în clasa a VII-a am chemat-o pe mama la școală, ea nu a vrut, dar am convins-o până la urmă. Apoi copii au început să râdă de mine pentru că mama era închisă la culoare. Din acel moment nu m-am mai dus la școală. Când am devenit adult am avut mai multe locuri de muncă: femeie de serviciu, croitoreasă, am lucrat și în cosmetică, dar niciuna din slujbe nu era bine plătită pentru că nu aveam nicio diplomă care să arate că am educație. La 26 de ani am reușit să îmi reiau studiile. Am reușit să termin încă două clase a șaptea și a opta. Ca mamă încerc să le ofer copiilor mei ce e mai bun pentru ca ei să nu treacă prin ce am trecut eu. Sunt foarte mândră de baiatul meu mai mare care e la facultate și de fata mea care e la liceu. Mai am un copil mai mic care are autism. În 2014 am început să lucrez ca asistent educațional la Policy Center for Roma and Minorities într-unul din Cluburile de Educație Alternativă. Acum sunt casnică și merg la liceu. Sunt în ultimul an și mă pregătesc pentru bac. Uneori e greu să le arăți celorlalți că trebuie să învețe când au doar 84 de lei pe lună alocație, dar nu impoisbil. În teorie sunt bani pentru rechizite și haine pentru școală, dar nu e de ajuns. În weekend fac voluntar ore de alfabetizare cu adulți de la mine din cartier. Îi ajut și pe copii care vor să meargă la liceu pe locurile de romi, îi informez și merg cu ei să se înscrie.